Sabrina Canea 
foto: Cătălina Cosma – fotoreporter al RCTP
Da, da, ai auzit bine! Convențiile geeky, de tocilari și pasionați de lumea fantasy și SF ce ne invadează din ce în ce mai mult viețile cotidiene, revin la lumina zilei cu un „boom“ și mai zgomotos decât ne-am fi așteptat. Dacă atunci când ne-am trezit cu „micuțul“ Gimli pe cap, făcând glume una și una, și cu Finn Jones care topea toate sufletele virgine (sau nu?) de femei tinere și nu numai, chiar credeam că Bucureștiul nostru le-a văzul pe toate, cu siguranță nu știam ce ne poate rezerva viitorul. Astfel, ediția cu numărul doi a „Comic Con“ ne-a trimis în extaz cu invitați pe care-i credeam reali doar pe micul ecran, artiști și artă mișto, „suveniruri“ scoase din filme și experiențe de neuitat.
Dacă, spunându-ți despre „Comic Con“, urechile îți indică o oarecare incertitudine, te lămuresc numaidecât! Un singur amănunt: când spun „convenție“ te rog, nu te gândi la convențiile alea de tocilari din „Laboratorul lui Dexter“, unde păpușile din cutii nedeschise erau atracții principale într-un mediu tocilăresc de clasa-ntâi! Nu, „Comic Con“ nu reprezintă un punct de interes exclusiv pentru tocilari, ci e ceva mai tare! „Comic Con“ este una dintre cele mai vânate și lăudate convenții SF din lume. Istoria evenimentului începe încă din anii ’70, pe tărâmul unde toate visurile pot căpăta viață – America, mai exact San Diego. Întregul eveniment a fost proiectat de la bun început cu scopul de a aduna sub același acoperiș pasionații de benzi desenate, animații, jocuri video, dar şi seriale TV şi filme.
Ca să te introduc puțin în peisajul frenetic al fenomenului „Comic Con“, îți zic că perioada ce a pregătit evenimentul propriu-zis a transformat evenimentul într-o adevărată molimă: oriunde te aflai prin capitală, în 99% din cazuri, dădeai nas în nas cu ceea ce „Comic Con“ anunța (restul de 1% reprezintă reclemele cu văru’): o manifestare de proporții a lumii geeky, fantasy și SF. După atâta mediatizare și reclame peste reclame, ar fi fost puțin imposibil ca evenimentul să fie un rateu, este?
Ținând cont de prestația din anul precedent, ediția a doua nici nu s-a putut compara cu prima. Iar aici putem vorbi în superlative: enorm, extrem, supraaglomerat, fantastic, suprem. Dacă e să vorbim în cifre, pe lângă faptul că Romexpo este de câteva zeci de ori mai mare decât Palatul Copiilor (locul unde prima ediție s-a desfășurat), și asta socotind doar spațiul expozant, în materie de prezență, ediția a doua s-a soldat cu o prezență întreită (comparând cu anul precedent). Așadar, când zic ca la convenție ne-am împiedicat de mii de oameni, nu exagerez câtuși de puțin. Astfel, spațiul disponibil fiind mai mare și preconizând o astfel de prezență, nici „content-ul“ evenimentului n-a lăsat de dorit. Astfel, ne-am încântat privirile cu și mai mulț artiști, urechile cu și mai multe glume bune, iar nasul… ei, bine, grătarele n-au lipsit, fii sigur!
Am avut trei zile, trei zile la dispoziție să ne pierdem într-o lume încâlcită, unde realul se îmbină cu fantasticul, face un plot twist și trei, patru episoade mai târziu îți moare personajul preferat. Dar nici c-am regretat ceva!
Cu toate că ziua de vineri ne-a prins pe cei mai mulți dintre noi cu coatele pe băncile școlilor, sau cu hârțoage multe alandala, aceste mici obstacole nu ne-au împiedicat din a ajunge printre primii la convenție. Astfel, cu puțin după orele 15, puteai vedea cum bucureștenii (și nu numai!) puneau stăpânire pe Romexpo. Având în vedere că programul de vineri era lejer, cu toții ne-am petrecut ziua bănănăind pe la tarabe. De la măști și costume horror, la căni și tricouri cu super eroi, la benzi desenate și postere cât tot peretele, la stickere, semne de carte și insigne și până la jocuri și figurine, cum ar zice românul, avem di tăte! De remarcat era și faptul că cei care erau abia inițiați în arta și priceperea de a înota prin mulțimi de oameni, au avut ulterior și ceva dureri de cap din acest motiv, dar nu vă faceți griji, totul fu bine!
După ce te-nvârți ca un nebun prin Romexpo după tot felul de porcărioare pe care să dai o poală de bani, cum poți încheia altfel, dacă nu printr-un stand-up comedy reușit? În acest fel, George Bonea, Cristi Fermecătorul și Cătă Dumitru au făcut senzații, publicul devenind dependent de glumele lor perverse. În plus, dacă erai atent, pe durata întregului eveniment, adică și în zilele următoare, aveai să auzi aceste glume super din senin, dar binevenite.
„Cine se scoală de dimineață departe ajunge!“ Dreptate avea țăranul de-a spus asta. Asta am învățat și din experiența Comic Con-ului, căci multe dintre panelurile mișto erau puse de dimineață, oră la care mulți ne întoarcem pe partea cealaltă a patului. Totuși, asta n-a fost o piedică pentru noi! Sâmbătă, după puțin AMV (Anime Music Video) ne-am bucurat de panelul celor de la Sector 7, care a fost crimă și pedeapsă, cel puțin genial! Pe aceeași scenă din Main Hall-ul pavilionului C6 din Romexpo i-am putut vedea mai târziu și pe cei de la 10 lucruri, nu în formulă completă, ci, după cum ne-am obișnuit deja, fără a treia lor parte – Vali. Băieții ne-au învățat 10 lucruri pe care trebuie să le știi dacă vrei să fii boss online, ne-au vorbit puțin despre momentele grele prin care au trecut, inclusiv de plecarea lui Vali, iar, ca să destindă puțin atmosfera, ne-au arătat cel mai mare și aprig fan al lor – Claudia Catarig („madame șosetă“, hai, c-o știi! E tipa de cântă „văl, văl văl“ – „derniere danse“).
În altă ordine de idei, nu ți-am zis ce era mai important: invitații speciali! Anul acesta ne-am bucurat să-i vedem pe Natalia Tena (Tonks din „Harry Potter“), Jason Momoa (Khal Drogo din „Game of Thrones“) și Mark Sheppard (Crowely din „Supernatural“). Dacă la Natalia mă așteptam să văd atâția oameni (la naiba, Harry Potter!), același lucru nu l-am crezut și-n cazul celorlalți doi. Cu toate că mereu auzeam gagici în al nouălea cer că și-au luat bilete la Sheppard, nu mă gândeam că va fi omor. Cei trei ne-au povestit cât se poate de călduros de la viața lor profesională și până la cea intimă, cu glumele deocheate de rigoare.
Totodată cu aceste paneluri, oamenii sosiți au putut profita în continuare de pe urma actorilor consacrați, trăgându-se cu ei în poze ori invitându-i să le iscălească o poză (toate astea pe bani, firește).
Luând apoi o gură de aer, un mic, un hot dog, o bere sau mai știu eu ce nebunie, ne-am putut bucura de cosplay-uri absolut geniale, de la personaje din Pokemon, la League of Legends, Naruto, Sims, Cartoon Network, Disney și până la cei mai puțin inspirați, c-o pungă de fast-food pe cap, cu ochii găuriți pentru a vedea. Dacă aveai chef de ceva acțiune, totuși, te puteai muta frumușel pe un scaun din C5, și să te bucuri de campionatul de LOL (League of Legends) ori meciuri de C.S. (Counter Strike), asta ca toată atmosfera de competiție să fie în toi. Pe lângă acestea, au mai fost și tot felul de concursuri de la sponsorii evenimentului, care s-au lăsat cu premii destul de frumușele.
Atracția zilei a fost tronul scos din „Game of Thrones“ din pavilionul opus. Știi vorba aia cu „veniți de faceți poze cu maimuța“? Eh, aici era vorba de un tron! Nici nu mai zic că, în toată căldura și soarele de weekend-ul acesta, coada era până afară. Profitând de acest prilej, doritorilor de poze pe tron li s-a dat mână liberă asupra perspectivei în care camera avea să-i lovească? De la „stând drept“, până la poziții ceva mai relaxate și detașate și chiar cu ziarul în mână și nădragii în vine, românii le-au încercat pe toate!
Mai știți că pe net se făcea mișto la un moment dat de un dispozitiv dubios numit „3D printer“? El există! Trăiește și chiar funcționează! În plus, el chiar ne-a exemplificat puterea lui de a printa obiecte solide, cu toate că durează ceva mai mult ca la o imprimantă normală. Dar ce mai este normal în ziua de azi?
Totodată, pe scenă i-am putut vedea și pe artiștii Alex Tamba, Alex Negrea, George Munteanu, Mihai Grăjdeanu și Giorge Roman, oameni care ne-au împărtășit puțin din experiența lor de până acum. Apoi, i-am putut trage de limbă și pe cei de la „Metal Hurlant Chronicles“, cum și, în cele din urmă, am avut și panelul mult așteptat cu Yaya Han, Giada și Kanui, oameni venind de departe.
Vorbind de ziua de duminică, am avut plăcerea de a ne bucura de și mai multe paneluri! Așadar, hai să vorbim și despre nimic nou în legătură cu maimuțele celor zece sectoare în haș. Dacă de sectoare ne-am bucurat sâmbătă, hașul l-am primit duminică dis-de-dimineață. Mikey ne-a povestit totul de la început și până în prezent, inclusiv cum tatăl său era mega speriat că el se prostește pe net și că avea să-și strice reputația de viitor președinte (p-asta n-o știai, este?). A urmat apoi rândul celor de la Nimic Nou, care ne-au dat (iar) pe spate. Ajutați de ei l-am găsit și pe Cosmin, și am cântat „Arionești“ în cor. Mai în glumă, mai în serios, l-am cunoscut și pe Cal Drogu (parodie la personajul din „Game of Thrones“) care făcea campanie anti-drog: toți cei care dețineau droguri erau invitați să le lase la el, iar el se va ocupa de ele (if you know what I mean). Atenție, totul este un pamflet!
Dacă la Nimic Nou a fost plin, la panelul celor de la Creative Monkeys a fost full! Codin și Ramoo ne-au povestit despre avântul lor în lumea digitală și nu numai. Cât se poate de sinceră, Ramoo ne-a spus că lui Codin i-a trebuit foarte multă școală ca să devină un țăran (rolul lui IOBAGG). În cele din urmă, am aflat și că lui IOBAGG „îi place“ clătitele, iar pentru asta ei au primit de la un fan și-o ceapă. Nu vă așteptați la logică, pentru că ea a părăsit de mult încăperea.
În final, am avut și un „special awesome super panel“. Mă, sincer, cu toții ne așteptam la ceva youtuber român sau cine știe ce artist mai șmecher, dar când ne-am trezit cu cei trei mega actori aflați în vizită la noi, pe scenă, am zis că ne-au dat error ochii. Micul panel a fost o surpriză plăcută pentru noi toți, mai ales că, în limbaj „popular“, a fost mega caterincă. Astfel, am aflat că cei trei au plecat c-un gust foarte plăcut de la noi: vin, mici, femei frumoase și cârnați! Ne bucurăm, so hi5!
Pe de altă parte, România tot de români e populată. Astfel, în urma distracției întinse pe trei zile au rămas zeci de pet-uri aruncate, sute de hârtiuțe rupte, făcute praf, pe jos, gume mestecate și cine mai știe ce. Sinceră să fiu, mă așteptam la așa ceva. Oricât de plăcut a fost evenimentul, pentru a lăsa Occidentul să vină la noi, ar trebui să ne comportăm ca atare, iar nu ca și cum am fi în ultima bodegă. În concluzie, dacă mai vrem la noi astfel de evenimente, ar trebui să ne mai civilizăm puțintel și măcar să nu ne arătăm cei șapte ani d-acasă doar la noi acasă! E tare păcat că toți invitații mișto care ne-au vizitat și au bătut atâta drum să vadă doar jegul din urma noastră, dar acest lucru nu poate fi evitat.
Acestea fiind spuse, experimentul „Comic Con“ continuă, iar noi, cu puțin noroc, vom continua să fim cobai. Dar nu este nimic rău aici. Cu bune și cu rele, Ediția cu numărul doi a ieșit genial, mult mai reușită decât debutul convenției din 2013. Anul trecut am încheiat prin a spune că „așteptăm cu interes o a doua ediție măcar la fel de bună ca și prima“. Anul ăsta zic că vreau ca a treia ediție să mă și să ne trimită-n purgatoriul plărerii și nebuniei! Ne vedem acolo!
