Interviu cu Tudor Tomescu, cel mai ,,crud“ raw-vegan

de Ilinca Papari – corespondent
foto: Robert Stoica – seminarist foto

Probabil că în societatea actuală nimeni nu mai are timp să se gândească ce alimente consumă şi în ce mod îl afectează acestea. Dieta ,,raw-vegan“ înseamnă o alimentaţie pe bază de alimente crude, negătite termic, deoarece se consideră că prepararea la foc distruge vitaminele şi transformă substanţele nutritive. Pare un stil de viaţă destul de dur şi cu toate acestea, nimic nu e imposibil atâta timp cât există voinţă. Tudor Tomescu, elev al Colegiului Naţional ,,Mihai Viteazul“ a acceptat invitaţia noastră de a dezbate miturile acestei diete controversate.

Redactor: Cum se face că un adolescent de 17 ani, în loc să mănânce produse de tip fast-food sau alte alimente din comerţ, ca majoritatea tinerilor, s-a apucat de un regim raw-vegan?
Tudor Tomescu: Să îţi spun cum a început totul… acum câţiva ani, tatăl meu a devenit raw-vegan la insistenţele unei prietene de-ale noastre, care era de mult timp raw-vegană. Eu când am aflat am zis ,,Doamne, cum să devină raw-vegan?“. Mi se părea cea mai stupidă idee posibilă. Am început să caut informaţii pe internet, să îi arăt cât de nesănătos era şi în timp ce căutam, mi-am dat seama câte beneficii îţi aduce o astfel de dietă, în special dacă ai probleme cu greutatea.

R.: Câţi ani aveai când ai adoptat stilul de viaţă raw-vegan?
T.T: Păi, s-a întâmplat cam acum doi-trei ani (n.r. avea 14-15 ani)

R: Care este povestea blogului tău (www.tudortomescu.ro)?
T.T: Am început blogul pentru că mi se părea foarte interesantă dieta tatălui meu şi am zis să îi ajut şi pe alţii. M-am gândit că mulţi oameni îmi vor urma exemplul, pentru că vor zice ,,dacă ăsta la 15-16 ani poate, eu de ce să nu pot?“. Am vrut să influenţez pe oricine care e interesat.

R.:Ce părere crezi că au tinerii de vârsta ta despre genul acesta de dietă?
T.T.: Cei de vârsta mea nu sunt interesaţi, au multe alte preocupări şi nu consideră că alimentaţia în general le poate face vreun rău şi în plus, e şi destul de complicat, când ai atât de mulţi prieteni care mănâncă la McDonald’s şi după şcoală mai merg şi prin altă parte, e destul de greu să mănânci altceva şi probabil asta îi face să nu fie atât de interesaţi de alimentaţie.

R.:Cât de greu ţi-a fost să treci de la alimentaţia ,,normală“ la cea raw-vegană?
T.T: Nu a fost foarte greu. Eu, pe o perioadă de un an, am renunţat la lactate şi ouă în mare. Nu de tot, adică mai mâncam din când în când şi după aceea mi-am dat seama că ştiam cât de nesănătoasă e carnea, aşa că m-am întrebat de ce o consum în continuare. Mă gândeam că nu am cu ce să o înlocuiesc şi că le tot zic oamenilor să nu mai mănânce carne, ouă bla bla, nu îmi urmez exemplul şi nu este O.K. aşa. Anul ăsta, în aprilie, am zis ,,Gata, nu se mai poate!“ şi am decis să nu mai mănânc carne şi mâncare procesată. E foarte important, pentru că toate snacks-urile astea pe care le poţi cumpăra din magazine sunt foarte nesănătoare pentru că au aditivi şi altele.

R.: Cu ce înlocuieşti carnea şi lactatele?
T.T: Carnea şi lactatele pot fi înlocuite cu leguminoase şi cereale, ca să îţi poţi asigura proteinele. Toată lumea întreabă de unde îţi poţi lua proteinele dacă mănânci aşa şi ţi le poţi lua din surse vegetale, cânepă, fasole, hrişcă, linte, orez, quinoa – e o sursă completă de protein. Faţă de carne, care este foarte greu digerabilă de corp, adică corpul nostru foloseşte 80% din energia pe care o are numai ca să digere carnea şi de asta ne simţim foarte obosiţi după-amiaza, alimentele de origine vegetală, pe lângă faptul că sunt mult mai uşor absorbite, îţi permit să te bucuri mult mai mult de viaţă. Leguminoasele nu sunt legume, de fapt sunt toate boabele astea.

R.: Mulţi nutriţionişti, printre care şi nutriţioniştii raw-vegan recomandă persoanelor care adoptă acest stil de viaţă să ia suplimente, pentru a asigura corpului necesarul de vitamine B52, D sau de fier, de exemplu. Iei suplimente alimentare?
T.T: Nu, nu iau. Calciul, ca şi proteinele, se găseşte din plin în alimentele vegetale, în susan, în seminţele de chia, iar fierul din carne se ia din foarte multe legume şi se absoarbe mult mai uşor decât cel din carne. Nu fac un efort suplimentar să contorizez, să zic ,,mănânc asta şi asta“. Dacă mănânci variat, e O.K. Nu chiar toţi nutriţioniştii susţin asta şi nu trebuie să asculţi pe oricine, pentru că s-a făcut un business din chestia asta şi sunt foarte mulţi care au interes comercial.

R.: În cazul în care ai spus că nu eşti adeptul suplimentelor alimentare, ce superalimente recomanzi?
T.T: Cele mai bune sunt spirulina, chlorella – astea sunt nişte prafuri din alge. Spirulina e cea mai bogată sursă de proteine, conţine cam 60% şi ceva, mai mult decât carnea şi o poţi pune în sucuri, smoothies. Seminţele de chia, care au foarte mult calciu, uleiul de cocos, care e foarte bun pentru inimă, sunt multe… goji sunt pline de antioxidanţi…

R.: Foloseşti ingrediente oarecum ,,neobişnuite“ ca denumire pentru cei care nu sunt cunoscători în domeniul raw-vegan. De unde pot fi procurate aceste alimente?
T.T: Seminţele, cânepa şi astea poţi să le găseşti şi în magazinele mari şi în magazinele naturiste şi pe internet, la preţuri mult mai bune.

R.: Cu toatea acestea, când cumperi legume din supermarket sau de la piaţă, nu sunt 100% naturale…
T.T: Ştiu că nu sunt, de la hipermarketuri nu prea cumpăr, pentru că sunt iradiate şi stropite cu o grămadă de chestii. Mă rog, le cumpără tatăl meu, nu eu, din piaţă şi e adevărat că şi acolo sunt foarte multe aduse din angrouri, dar el încearcă tot timpul să le ia de la ţărani sau de la oameni care par că le cresc natural. Sunt convins că nu sunt perfect naturale, dar corpul nostru poate să elimine aceste toxine mult mai uşor decât poate să elimine toate antibioticele şi toţi hormonii de creştere, băgaţi în carne şi alte chestii.

R.: Referitor la alimentele neprocesate, ,,raw-vegan“ înseamnă să nu găteşti mâncarea la o temperatură mai mare de 45°C, este folosit dehidratorul. Totuşi sunt alimente la care această temperatură nu este considerată suficient de ridicată pentru a fi eliminate toate bacteriile.
T.T:La fasole şi la alte leguminoase ai două variante – le poţi fierbe şi atunci nu mai sunt raw-vegan şi eu asta fac, se eliberează enzimele inhibatoare, ori mai e o variantă, dacă vrei să fie raw-vegan, să le încolţeşti. Se lasă la înmuiat o noapte sau depinde de timpul necesar fiecărei leguminoase, cereale şi apoi se lasă să germineze şi poţi face asta cu un aparat de germinat, de exemplu.

R.: Ce reacţie au avut părinţii tăi când te-ai hotărât să devii raw-vegan, având în vedere că tatăl tău a renunţat la acest stil de viaţă?
T.T: A, păi, iniţial nu prea au fost de acord, pentru că au zis ,,eşti copil, eşti în creştere“, asta e o chestie pe care nu o voi putea înţelege niciodată – dacă eşti copil, ce, ai alt corp?! Ai alte procese digestive, dar nu e niciun motiv pentru care o alimentaţie raw-vegană nu ar fi bună şi pentru un copil, un adolescent sau un adult, până la urmă ai nevoie tot de aceeaşi nutrienţi, dacă le poţi obţine din alte părţi, e acelaşi lucru.

R.:Cum ai învăţat să găteşti?
T.T: Pe internet am găsit reţetele, sunt foarte simple şi se fac mult mai repede, pentru că nu trebuie să te mai chinui cu prăjitul, fiertul, pusul la cuptor, chestii din astea. Îmi e mult mai uşor să folosesc blenderul sau mixerul. Mâncarea se face foarte uşor şi e mult mai proaspătă, dulciurile pot rezista chiar o săptămână.

R.: Majoritatea oamenilor îşi petrec o mare parte din timpul zilei la serviciu sau la şcoală şi nu au timp liber pentru a găti. Cum ar putea să respecte dieta raw-vegan genul acesta de oameni?
T.T: Mi se pare important să îţi faci timp să mănânci sănătos. Există restaurante vegane în Bucureşti, chiar raw-vegane – Rodia, Barca… mai sunt firme de catering, dar chestia e că sunt mult mai scumpe decât dacă ţi le-ai face acasă şi mai scumpe decât mâncarea din comerţ. Ar fi foarte scump dacă ai mânca la restaurant în fiecare zi.

R.: În încheiere, poţi aduce câteva argumente pentru a convinge lumea să adopte dieta ,,raw-vegan“?
T.T: Cu timpul mi-am dat seama că cineva care nu vrea să îşi schimbe stilul de alimentaţie, nu o să o facă dacă insişti, pentru că dorinţa trebuie să vină din interiorul tău, dacă nu vine din interiorul tău, nu o să reuşeşti să faci nimic.