Interviu cu Oana Constantinescu, vicepresedinte al Asociatiei Young Initiative

de Cezara Panait – redactor
foto: Ion Mateș – fotoreporter

Oana Constantinescu este vicepreședinte la Asociația Young Intiative, asociație ce are ca scop să ajute cât mai mult la dezvoltarea profesională și personală a tinerilor din România, dar își dorește și să le ofere acces la educație și la o cultură cât mai diversă acestora, prin proiectele întreprinse. Unul dintre aceste proiecte este acela al stagiilor internaționale de voluntariat EVS (European Voluntary Service). Această experiență este menită să le ofere tinerilor între 18 și 30 de ani posibilitatea descoperirii altor culturi, educații, mentalități dintr-o țară străină. Dar să vedem mai exact despre ce este vorba.

R.: Cum a venit ideea acestui proiect?
Oana Constantinescu: Programul există de undeva din 1996, este al Comisiei Europene, iar ideea de a ne implica noi în acest program – EVS, a venit după ce ne-am implicat în programul Tineret în Acțiune, care este extrem de amplu. Noi suntem organizatori al unui proiect în cadrul acestui program, acțiunea 4.3. De asemenea, suntem participanți parteneri în cadrul altor proiecte internaționale desfășurate de diverse organizații, în cadrul Tineret în acțiune și atunci am zis: „De ce să nu ne implicăm și în stagiile de voluntariat EVS?“. Suntem acreditați din decembrie 2012, atât ca organizație de trimitere, cât și ca organizație coordonatoare și gazdă. Vom aplica și noi, la rândul nostru, cu un proiect EVS în luna mai.

R.: Cum ai descrie succint acest progam de stagii de pregătire în străinătate, pentru cei care nu au aflat până acum de el?
O.C.: Pentru început, este vorba despre o plecare în Europa, într-o țară europeană, iar stagiile încep de la două săptămâni și durează până la maximum un an. Short-term-ul durează între două săptămâni și două luni, iar long-term-ul este între două luni și un an. E o oportunitate, în primul rând, de a cunoaște alte culturi, de a-și deschide orizonturile, de a afla mult mai multe lucruri despre ceea ce se întâmplă aici. Ce fac concret, depinde de fiecare organizație în parte, de fiecare proiect. Comisia Europeană a definit un număr de aproximativ 40 de teme, în care se pot încadra cei care organizează proiectele și să se adapteze, să-și flexibilizeze structura pe temele respective.

R.: Există posibilitatea de a prelungi respectivul stagiu, după îndeplinirea unuia?
O.C.: Nu, nu există această posibilitate, dar dacă participă la un short-term, are pobilitatea de a mai participa la încă unul. Dacă însă participă la un long-term, acesta este stadiul definitiv.

R.: Și în funcție de ce criterii este repartizat la un short-term sau la un long-term?
O.C.: În funcție de dorințele fiecăruia, de motivația fiecăruia. Aici aș putea să vorbesc despre cum procedăm noi. Chiar cu puțin timp înainte, m-am întâlnit cu o domnișoară studentă în anul al II-lea, care vrea să plece într-un short-term. Ea și-a ales țările unde și-ar dori să plece, ea alege temele care sunt de interes pentru ea și, în funcție de asta, căutăm împreună o organizație, iar noi, ca organizație de trimitere, recomandăm voluntarul respectiv către organizația gazdă.

R.: S-au arătat interesați de această oportunitate multe persoane, comparativ cu așteptările voastre?
O.C.: Cred că numărul este așa cum ne așteptam. Până acum, de când am lansat proiectul – de maximum două săptămâni – avem șapte, opt candidați. E un număr foarte OK. Ideea este că mai întâi trebuie să-ți faci puțină ordine în viață, să îți dai seama pentru cât timp vrei să pleci. Dacă te-ai hotărât, trebuie apoi să-ți organizezi CV-ul și scrisoarea de intenție în limba engleză, dacă nu le ai și să le trimiți către noi. Deci, este un proces relativ lung, mai ales pe partea de planificare personală.

R.: Între ce țări se desfășoară acest program?
O.C.: Între toate țările europene și mai sunt și alte țări afiliate Comisiei Europene. De exemplu, pot să meargă și în Egipt. Toate se regăsesc pe link-ul de pe site-ul nostru, acolo unde se face trimitere din comunicatul de presă. Acolo vor găsi o descriere completă a ceea ce facem noi în programul acesta și este și un link către Comisia Europeană, unde se regăsesc toate țările respective.

R.: Pot participa și liceeni la acest proiect?
O.C.: Da, dar să fie liceeni care au minimum 18 ani și se procedează exact ca și în cazul celorlalți candidați. Nu există niciun fel de condiții speciale pentru aceștia.

R.: Care este feedback-ul primit în urma acestui proiect?
O.C.: Momentan, noi, ca organizație, nu avem persoane pe care să le fi trimis. Ca feedback al celor care au fost deja, există diverse testimoniale. Lumea este entuziasmată, mai ales după ce pleacă o săptămână – două prin diverse proiecte internaționale, aceștia doresc să plece mai mult și atunci stagiile EVS oferă oarecum o posibilitate de a cunoaște cultura altor țări mai profund.

R.: Care au fost cele mai reușite acțiuni de voluntariat pe care le-ați organizat sau la care ați participat?
O.C.: Programul nostru prin care ne-am făcut cunoscuți cel mai bine este proiectul Punți către cunoaștere. Este, de fapt, un program atât pe plan educațional, cât și pe plan social. E un proiect prin care am colaborat pentru prima oara cu Biblioteca Metropolitana București, filiala Ion Creangă și e un proiect de suflet pentru noi. Practic, așa s-a lansat oarecum Asociația. Am reușit în acest fel să le oferim copiilor din Centrul de Primire Urgente Copil Abuzat Sector 4, o șansă la o educație puțin mai avansată decât ceea ce se întâmplă în momentul acesta în Centru. Pe lângă asta, am reușit să luăm legătura cu mai multe Centre, prin mai multe donații pe care le-am primit prin prisma acestui program, iar atunci s-a lansat și programul de donații pentru sectorul 4. În același timp, am reușit să rezolvăm o criză a scutecelor – așa o să o găsiți la noi pe site. Aceștia rămăseseră fără fonduri pentru scutece și atunci, făcând o campanie, prin intermediul donațiilor respective și inclusiv al unei companii importante în domeniul scutecelor, am reușit să le procurăm scutece până în vară. Noi ne dorim să facem și mai mult de atât, adică pe lângă partea materială, să ajungem și la partea educațională.
Pentru tineri liceeni, cred că unul dintre cele mai importante proiecte a fost Seek Your Career. S-a desfășurat pe parcursul a trei weekend-uri. În fiecare weekend erau câte două workshop-uri pe domenii profesionale de interes – Marketing, HR, PR, ca să le arătăm tinerilor cum s-ar desfășura oarecum un job în acest domeniu. E foarte util pentru cineva care peste un an – doi o să dea la facultate și nu știe dacă facultatea respectivă i se potrivește sau îl ajută. Vrem să le arătăm că există flexibilitate, în caz că li se pare că dacă au dat la facultatea respectivă, gata, s-a destrămat totul!

R.: V-au susținut financiar instituțiile de la noi din țară în proiectele de voluntariat?
O.C.: Financiar, nu. Prin parteriate, dar financiar nu. E destul de dificil. Noi nu avem un sediu fizic în mod normal. Acum activăm prin prisma parteneriatului cu biblioteca – putem să venim aici, să desfășurăm interviuri pentru voluntari și așa mai departe, doar în programul bibliotecii. În afara programului acesta, ne întâlnim prin cafenele. Este și acesta un lucru, până la urmă. Acum suntem tineri și nu ne deranjează, dar, în același timp, ne-ar ajuta foarte mult din partea statului dacă ne-ar oferi prin programe niște sedii în care am fi mai multe asociații și am putea beneficia de un spațiu, atunci când dorim noi.

R.: Ce părere ai despre voluntariatul din România?
O.C.: Cred că e încă la început și încă mai are posibilitatea să se dezvolte mult. Noi și pe partea aceasta vrem să facem ceva prin intermediul proiectului Blogunteer, unde îi așteptăm și pe liceeni să intre, dacă vor. Este singurul proiect la nivel național pe care îl facem, pentru că este online și este mai simplu de gestionat, din punctul ăsta de vedere. Vrem să arătăm ce fac alte ONG-uri, ce se face în mediul de voluntariat din România și să îi încurajăm în spiritul acesta. Practic, prin articole, prin povești – cam acesta este sloganul proiectului: „Să spunem împreună povestea voluntariatului!“ – prin experiențele celor care fac asta deja, vrem să îi cooptăm, să îi recrutăm și pe alții care își doresc să facă voluntariat. Vrem să arătăm că nu este doar un lucru pe care îl pui la CV sau bifezi – „OK, am mai făcut și asta, am mai trecut o bătrânică strada.“. E, pur și simplu, bucuria de a fi făcut ceva pentru comunitatea în care ești. Mulți înțeleg, dar în același timp trebuie să activăm în continuare ca să se audă peste tot, în fiecare colțișor.

R.: Mulți oameni consideră că munca neplătită este inutilă. Tu ce părere ai despre asta?
O.C.: Am auzit și eu de lucrul acesta când am fost întrebată de ce fac această treabă și ce îmi iese mie din asta. Sincer, mulți care gândesc asta, probabil, nu s-ar putea implica în voluntariat, pentru că nu poți să faci asta cu forța niciodată. Voluntariatul e un lucru voluntar, până la urmă. Este dificil, pentru că e nevoie și de o structură anume. E bine să și evaluezi rezultatele muncii. Adică, OK, ai muncit pe gratis, dar nu degeaba! Părerea mea despre cei care spun asta, e că putem să le demonstrăm că nu este degeaba, nu e inutil. Nu putem să schimbăm mentalitatea tuturor românilor din România, dar încet-încet, putem să o modelăm, să o îmbunătățim și să arătăm că ceea ce faci acum pentru cineva poate să aibă un impact mult mai mare decât crezi, dacă faci ceva bine, dar și dacă daci ceva rău. Toate au repercursiuni.

R.: În alte țări, oamenii au o deschidere mai mare față de astfel de activități. De ce este această discrepanța între noi și țările mai dezvoltate?
O.C.: Pentru că noi încă încercăm să ne debarasăm de trena comunismului și a lucrurilor în care eram închistați. Acum, tinerii încă sunt debusolați, mulți dintre ei vor să aibă o carieră, să câștige bani, să ajungă manageri imediat după ce au terminat facultatea. Atunci, și democrația asta ne-a acordat, poate, prea multă libertate în a deveni businessman și nu ne mai concentrăm prea mult pe spirit și în a-i ajuta pe cei din jur. Văd că, probabil, cei din afară au trecut și ei prin procesul ăsta, au trecut prin diverse regiumuri mai stricte. Noi, acum, deschizându-ne orizonturile, am primit o infuzie de diverse informații si suntem în momentul în care le cristalizăm, le disecăm, încercăm să înțelegem de ce fac alții lucrurile pe care le fac. Părerea mea este că trebuie să le preluăm, dar să le și adaptăm la societatea din România. Nu știu dacă e cazul să ne comparăm cu alții. Eu cred că ar trebui să tindem spre un nivel superior al României, în care noi suntem mai uniți și suntem bucuroși că suntem români. Mai greu, dar până la urmă, asta e ceea ce ne diferențiază de alte țări. Există ideea asta de unitate care ne diferențiază încă de ceilalți. Asta nu ține neapărat de faptul că suntem cu 20 de ani în urmă, ține de deschiderea pentru a fi mai buni.

R.: Ce planuri mai aveți pentru anul 2013?
O.C.: Planurile sunt de a continua proiectele pe care le avem deja: Punți către cunoaștere, Blogunteer, BiblioLounge – parteneriatul cu biblioteca – și altele, și de a ajunge la un nivel superior cu programul EVS, cu programul Tineret în Acțiune și, poate, de a oferi posibilitatea de a-și dezvolta abilitățile tinerilor din România. Ne gândim la niște programe de Capacity Building, prin care să creăm efectiv posibilitatea de a dezvolta niște cunoștințe, într-un mod mult mai practic decât se întâmplă acum în învățământul românesc.

R.: Ai putea să transmiți un mesaj către liceeni, eventual către cei care vor să devină voluntari?
O.C.: Eu pot să le spun prin prisma Asociației pe care o reprezint, că suntem deschiși să îi acceptăm. Se pot informa despre proiectele Click & Know și Blogunteer, acolo unde cu precădere putem incorpora elevi, dar și în celelalte proiecte. Se pot dezvolta în cadrul Asociației pe partea de HR, de Marketing, avem departamente dedicate și un sfat general ar fi să își deschidă ochii către ceea ce se întâmplă în jurul lor și să încerce să ajute cât de mult pot și în același timp să învețe din fiecare experiență prin care trec – fie ea bună sau rea. Să încerce să învețe să se dezvolte, să se informeze și să învețe să ofere și altora ceea ce au deja. În același timp, să fie și atenți la ce primesc ei. E important ca dacă dai, să și primești ceva în schimb. Să fie oarecum un echilibru.