Interviu Claudia Popescu

claudia popescu

claudia popescu

de Mădălina Meilă – redactor
foto: arhiva personală Claudia Popescu

„Dorul de România este iraţional de mare…“

Chiar dacă ediţia de luna aceasta a revistei Teen Press se concentrează pe străinii din România, am considerat de cuviinţă să nu uităm de românaşii noştri plecaţi în afară şi să aflăm care au fost motivele plecării lor şi cum se simt acum. Pe post de intervievată, Claudia Popescu a fost dispusă să ne ofere informaţii care ar tenta un om de rând să simtă un pic din bogăţiile Suediei, ţară în care tânăra de 17 ani s-a stabilit de aproximativ 2 ani şi jumătate, împreună cu familia sa.

Reporter: Cum gândeşti acum, după doi ani fără România?
Claudia Popescu:
Sunt mai curajoasă şi mult mai independentă!

R.: Te-ai întoarce să îţi continui studiile aici?
C.P.:
Nu, nu m-aş întoarce. Sistemul suedez este ceva mai slăbuţ decât sistemul românesc, însă aici angajatorii apreciază notele mari, pe când în România trebuie să fluturi bancnotele…

claudia popescu

R.: Comparativ cu sistemul educaţional din România şi cel din Suedia, care sunt avantajele şi dezavantajele?
C.P.:
Alocaţia în Suedia este 120 Euro. Primeşti masa de prânz în fiecare zi, ea constă în mâncare gătită, salată, lapte şi pâine. Profesorii sunt prietenoşi şi înţelegători, examenele sunt destul de uşoare. Suedezii nu se axează atât de mult pe învăţătură, un profesor din trei ar aprecia cu mult mai mult un elev care încearcă decât unul care nu se străduieşte deloc. Cu cât chiuleşti mai mult, cu atât şcoala te dezapreciază şi, ca rezultat, alocaţia scade. Cu toate astea, consider că sistemul suedez este cu mult mai lejer şi mai puţin stresant, totul bazându-se pe sănătate şi dorinţă!

R.: Ai încuraja un român să se mute în Suedia? Ai argumente pentru această acţiune?
C.P.:
Depinde de român! Dacă individul are perseverenţă să înveţe o limbă destul de grea şi să îşi refacă studiile, să aştepte un an până îşi găseşte un job, să îşi refacă viaţa, da! Altfel nu se poate, ca în orice ţară din străinătate.

claudia popescu

R.: Cum sunt străzile, manierele, oamenii? România se clasează mai jos din punctul tău de vedere la această categorie?
C.P.:
Străzile sunt curate, amenajate. Oamenii diferă de la o persoană la alta, având în vedere că sunt o grămadă de naţionalităţi. Suedezii în principiu sunt destul de reci, în sensul că pentru ei îmbrăţişările sunt mult prea exagerate, dar sunt şi excepţii!

R.: Din punct de vedere raţional, te-ai întoarce de tot în România? Dar din punct de vedere afectiv?
C.P.:
Poţi fi acasă printre străini, dar niciodată nu este ca ACASĂ. Dorul de România este iraţional de mare şi cu toate astea mă simt cu mult mai în siguranţă printre suedezi.

R.: Cum trăiţi tu şi familia ta, financiar vorbind, acum că v-aţi stabilit de ceva vreme în Suedia? În Romania era mai bine?
C.P.:
Salariile nu se compară, având în vedere modul cu totul diferit de viaţă. Nu am dus lipsă de nimic în România şi în continuare nu duc lipsă de nimic.

R.: Cum ai descrie sistemul de predare din Suedia, faţă de cel din România?
C.P.:
Românii sunt cu mult mai serioşi, însă cu suedezii îndrăzneşti mai mult, ai o exprimare şi un comportament mai liber, mai lejer, nu ţi se urcă la cap, respectul există! Notele sunt confidenţiale, iar examenele sunt medii ca nivel de dificultate.

R.: Dar când vine vorba de încurajarea viitorilor studenţi de-acolo, ofertele educaţionale, modul de plată al facultăţilor ce ne poţi spune?
C.P.:
Sistemul suedez încurajează orice elev să îşi urmeze visul. Ei consideră că tot ce trebuie să faci este să te bucuri de viaţă, totul vine de la sine, sau cum vorba lor spune „Det är lugnt, det löser sig“ („Totul este în regulă, se rezolvă“)

R.: Cât de dezvoltată este viaţa socială printre adolescenţi?
C.P.:
Nimeni nu e judecat pentru felul în care arată. Există însă grupuri unde rasismul sau gelozia te pot ataca oricând!

R.: Există ONG-uri care au ca target adolescenţii? Vă puteţi găsi activităţi utile pentru viitor?
C.P.:
Da! Există CNS (Centre for Neohumanist Studies) pentru studenţi. Copilul este pe primul loc în Suedia. Grija faţă de viitorul copiilor este ţelul lor.

R.: De ce familia ta a decis să părăsiţi România? Cât v-a luat să puneţi această decizie în aplicare?
C.P.:
Ne-a luat 3 luni să ne mutăm. Tata a iubit întotdeauna Suedia, nu mai suporta neglijenţa guvernului românesc, s-a gândit la viitorul meu şi al frăţiorului meu!

Recommended Articles

Leave a Reply

Your email address will not be published.