Pentru visatori


Pentru visatori

de Irina Sanda – redactor
foto: Ovidiu Udrescu – fotoreporter

Când o voce din capul tău strigă în mod disperat „Aaah! Nu mai suport Bucureştiul ăsta! Gata!“, la ce te gândeşti prima dată? Îţi doreşti să pleci cât mai repede la mare, în vacanţa pe care ai plănuit-o de atâta vreme? Asta, bineînţeles, dacă ar fi vorba de o vacanţă! Dar cum rămâne cu cei care nu vor avea parte de o asemenea vacanţă sau care, pur şi simplu, nu au nimic împotriva căldurii? Şi ca să apelez la alte simţuri, voi aduăga pe lângă caniculă şi mirosul, uneori insuportabil, din oraş de pe timpul verii. Într-adevăr, este un detaliu; dar uneori contează şi nu îl observăm, decât atunci când ne doboară…

Asta e, trebuie să recunoaştem că uneori nu există alt cuvânt cu care să descrii Bucureştiul decât „irespirabil“ – recunosc că am folosit cuvântul acesta cu o oarecare doză de subiectivism. Dar, cum spunea George Carlin, copiii ar trebui să stea şi doar să viseze, să reflecteze, cel puţin o jumătate de oră pe zi, şi să uite de restul activităţilor pe care părinţii le impun. Aşa că, să lăsăm deoparte viaţa citadină aglomerată şi să aducem în prim-plan un peisaj frumos. Sau cerul senin; în afară de câţiva nori împrăştiaţi care pătează întinderea bleu. Oriunde ne-am afla, vedem acelaşi cer, aceleaşi stele noaptea, fie că suntem întinşi pe plajă şi avem nisip în păr, fie că îl privim de la geam. Apusul de soare… să ne imaginăm un joc superb de lumini şi raze, ultimele raze dintr-o zi de vară, conferind cerului diferite nuanţe de culori, ce numai în acel moment al zilei le putem admira.

Ar fi un sentiment minunat, acela de a sta întins cu faţa în sus şi de a privi norii cum se mişcă, aproape neobservabil, deasupra noastră. Şi nu, asta nu înseamnă neapărat să stai degeaba. Înseamnă să îţi laşi mintea să alerge, să îşi ţeasă singură gândurile. Într-un cuvânt, să reflectezi. Să te gândeşti „Cum ar fi dacă… “, „De ce… “, „Oare nu ar fi mai bine să…“. Iar când mintea se opreşte din alergat şi reveria a luat sfârşit, poate te întrebi dacă nu cumva asta a însemnat o pierdere de vreme. Eu zic ca nu. Atâta timp cât suntem în vacanţă, merităm câteva momente petrecute astfel. Eu tocmai l-am avut pe al meu. Şi  l-aţi citit şi voi.

Îmi ridic ghiozdanul din iarbă, mi-l pun în spate şi îmi continui drumul…

Recommended Articles

Leave a Reply

Your email address will not be published.