“Ne permitem, ca sunt mici si prosti!”

de Alexandru Tudosoiu – redactor
foto: Ana Diaconu – fotoreporter

Iubim profesorii, nu? Păi cum altfel, ei sunt acei oameni care ne însoţesc de când ştim cât face 1 + 1 până hăt!, departe, spre mijlocul vieţii. Iubim la ei tot! Onestitatea, corectitudinea, acea abilitate de a ne face viaţa un iad câteodată şi tot aşa. Dar ştiţi ceva? Şi ei sunt oameni! Da, exact, iar ca nişte oameni ce sunt, fac mereu greşeli. Dar, hmmm, dacă nu vor să recunoască?

Nu poţi să-i condamni pe bieţii oameni. Doar când te gândeşti câte au de făcut: lucrări de corectat, teste de dat, meditaţii de dat şi vieţi de distrus. Se înţelege că în toată nebunia asta îşi mai introduce Necuratul codiţa lui şi mai bagă câte o greşeluţă. De cele mai multe ori profesorii recunosc asta şi îşi asumă responsabilitatea. Jos pălăria pentru aceştia! Dar cei care nu o fac…?

Prin aceste greşeluţe mă refer la cele inocente de genul o absenţă pe o dată greşită, o notă pusă din burtică (avem de unde, nu?), o absenţă la oră, chestii pe care uită să ni le spună, o chestiuţă la un test şi aşa mai departe. Îşi cer scuze? „Frate, gata, înţeleg!“ Dar unii dintre ei sunt chiar… Să zicem doar nesimţiţi. Dar într-un hal din ăla urât, de mahala, pe faţă, fără ruşine. Sunt ăia care fac ce-i taie capul şi mizează pe faptul că eşti un copil mic şi prost şi nu poţi face nimic.

„E o chestie atunci când greşeşti o notă, dar e cu totul altceva când îmi dai un test greşit, îl fac pe tot cât de bine pot, dar când vine testul, e «ca prin minune» corectat de greşeluţă. Ca om prost ce sunt, îţi spun ce am sesizat, şi tu îmi zici fără pic de ruşine că «Aşa era de la început!». Şi eu, copil prost, n-am dovezi.

E o chestie că scriu pentru un site şi tu îmi faci viaţa mai grea că cică sunt mai bun. Dar e altceva când mă obligi să pun ceva pe un site care nici măcar nu e al meu, ceva ce ai scris tu, că altfel mă ameninţi cu media.

E o chestie că întârzii o dată, dar e cu totul altceva când tu nu mai treci pe la oră de două săptămâni, iar noi nu avem note la blestemata ta de materie înainte de sfârşit de an şcolar!

E o chestie când dai un test neanunţat, dar la polul opus este testul anunţat de trei săptămâni la care tu vii în clasă fără subiecte, doar un model, îl tragi la xerox, îl rupi şi ni-l împarţi, în faţa noastră, în 30 de minute! Test de o oră. «Ce vă holbaţi, treceţi şi faceţi-l!»

Să zicem că nu m-ar deranja astea, şi încă pe atâtea, dacă n-ai avea aşteptări de la mine. Dar se presupune că sunt într-un liceu de elită şi vrei ca eu să fiu un model. Că trebuie să mă chinui să fiu cât mai bun, cât mai cuminte, cât mai Dumnezeu, fără greşeli. Dar tu ce «divinitatea părinţilor tăi» păzeşti?!“