Mancare de catei

de Mihnea Melencu – colaborator
foto: Ana Diaconu – fotoreporter

Ştiu că articolul meu va părea pueril, poate chiar aşa şi este, însă am simţit nevoia să prezint o imagine mai colocvială a problemei patrupezilor.

Vi s-a întâmplat să mergeţi liniştiţi pe stradă şi să vă muşte un câine, de cele mai multe ori fără stăpân? Dacă sunteţi unii dintre puţinii norocoşi care au scăpat până acum, ca şi mine, nu intraţi în panică, mai aveţi timp. Săptămâna trecută a fost lovită şi Redacţia noastră de muşcăturile „random“ ale celor mai buni prieteni ai oamenilor, căţeii.

E mai uşor să dăm vina pe animăluţe – oricum nu se pot apăra. Şi eu voiam, la început, să pledez în articol despre eutanasiere, însă mi-am dat seama că ele au cea mai mică parte din vină. Gândiţi-vă cum au ajuns câinii pe stradă? Tot oamenii i-au lăsat acolo. Decât să fim indignaţi – „Vai, fată, uite ce javră, nici nu se compară cu bişonul meu de 2000 $!“ – mai bine am încerca să ajutăm şi noi puţin. Să zicem că vrei să ai şi tu un animal de companie. Vorbeşte cu părinţii tăi şi, dacă sunt şi ei e acord, caută un maidanez de pe lângă bloc, unul mai inofensiv, îngrijeşte-l şi, mai ales, sterilizează-l!

Acum, să revenim la ideea principală: nu mai suport maidanezii! De când mă ştiu am avut o problemă cu ei, mă alergau de fiecare dată când mă vedeau (bine că alerg destul de repede). Tot întrecându-mă cu ei mi-am dat seama că am găsit o metodă să scap de probleme. Se merge într-o bucătărie unde se prepară orice fel de mâncare; ca să scapi nemuşcat o iei în fiecare zi cu tine în rucsac. De fiecare dată când te ameninţă vreun animal, scoţi „arma“ şi îi arunci câte o bucată de mâncare – cea mai sigură metodă de a scăpa de muşcături!

Dacă privim situaţia din alt punct de vedere ne dăm seama că putem să transformăm problema într-un mod folositor nouă. De exemplu, vrei să te apuci de alergat, dar nu ai motivaţie? Totul se poate rezolva foarte uşor! În prima zi mergi să „inspectezi terenul“, cauţi un parc cu mulţi câini şi îţi stabilesti un traseu de alergare. După, mergi la prima măcelarie şi cumperi o bucată mare de carne, foarte proaspătă. Următoarea zi te odihneşti şi după apus pleci „în expediţie“, nu înainte să îţi legi bucata de carne de pantaloni. Încă din primul moment de când ai ieşit pe uşa blocului se dezlănţuie calvarul: o să ai parte de cea mai lungă alergare din viaţă ta, plină cu obstacole, fiind urmărit de o haită de câini (poate şi câteva „babe“ din alea care te bat să îţi ia locul în autobuz).

Redevenind serioşi, nu că am fi fost vreodată!, trebuie să punem muşcătură lângă muşcătură şi să încercăm să schimbăm puţin realitatea. Dacă ştii pe cineva care hrăneşte patrupezii, convinge-l şi tu să se lase de sportu’ asta. Dacă aţi ajuns până aici şi aţi avut răbdare să-mi citiţi ideile creţe, trebuie să întelegeţi că articolul este un pamflet şi trebuie tratat ca atare!