Teen Press 
foto: Marius Dobre – colaborator foto
Nu sunt nici fumătoare şi nici plantatoare de pomi.
Nu sunt un „tree hugger“. Nu cred că dacă se duce vreun tree hugger şi se leagă cu lanţuri de un stejar vechi de 100 de ani, o să împiedice tăierea lui în favoarea construirii unei fabrici. Ce, nu sunt suficienţi copaci vechi de 100 de ani care aşteaptă să fie tăiaţi? Nu sunt atâtea păduri, pe care să le taie românul să facă focul iarna? Buldozerul poate să se ducă 500 de metri mai încolo, să taie alt stejar vechi de 100 de ani şi ecologistul să stea să protesteze legat de copac până se plictiseşte.
Încă ceva, nu pot să înţeleg toate sărbătorile ecologiste. Cum ar fi ziua curăţeniei, ziua apei sau ziua în care se presupune că închidem toţi luminile şi stăm şi ne uităm pe pereţi la lumina lumânării. Lumânările poluează; se pare că produc o serie de substanţe periculoase (acetonă, benzen, xilină) şi dacă sunt aprinse în spaţii prost ventilate nu e bine, că atunci când ard emit nu ştiu ce funingine care poate conţine metale toxice. Dacă închid lumina şi aprind lumânarea, poluez, dacă nu închid lumina, tot poluez. Dacă nu aprind lumina şi nu aprind nici lumânarea nu pot să îmi fac temele. Încă mă întreb dacă scuza „nu mi-am făcut temele pentru că a fost ieri ziua Pământului şi am oprit toate sursele de curent electric“ ar avea vreun efect. Norocul nostru că ziua Pământului se serbează primăvara şi nu iarna ca să fim nevoiţi să oprim caloriferele.
S-au dus atâţia oameni să facă curat prin oraşe de ziua curăţeniei, nu neapărat din spirit ecologist, ci că le-a zis X că a văzut event pe facebook şi să se ducă şi ei că se poartă mai nou să ai spirit eco. De la ziua curăţeniei, românul are în faţă un an întreg să facă de 10 ori mai mult gunoi, ca să aibă ce curăţa şi la anul pe vremea asta.
Sunt curioasă câţi înţeleg că ideea tuturor sărbătorilor ecologiste e să îţi amplifice dorinţa de a opri poluarea nu doar într-o zi, ci mereu. Nu e ca de Crăciun sau de Revelion, când toţi mănâncă într-o noapte suficient cât pentru tot anul şi ajung la spital a doua zi.
La şcoală ne învaţă să fim ecologişti. Numai cu testele predictive din septembrie câtă hârtie s-a consumat. După, tot ei vin şi zic să fim eco şi să sortăm gunoiul. Să fie introduse sisteme de reciclare în şcoli şi licee, să fie câte două, trei, patru coşuri de gunoi . E bine totuşi că te stimulează să gândeşti, mănânci o ciocolată, vrei să arunci ambalajul şi stai în faţa coşurilor de gunoi şi te gândeşti „coşul verde e pentru plastic şi ăla albastru pentru hârtie sau coşul albastru e pentru plastic şi ăla verde pentru hârtie?“. Unii nu sunt în stare să îşi arunce ambalajele de la bomboane nici măcar într-un coş de gunoi, darămite în trei.
Alţi bani, altă distracţie.
Păi ori suntem eco până la capăt, ori nu mai suntem? De ziua curăţeniei am tot auzit pe la televizor, dar de Ziua Internaţională pentru Eradicarea Sărăciei (apropo, este pe 17 octombrie) nu face nimeni event pe facebook. Dacă nu e ziua curăţeniei, e liber la aruncat gunoaie pe stradă, dacă nu e ziua apei e liber la aruncat deşeuri în oceane. Am înţeles că de ziua mondială a curăţeniei, în loc să aruncăm gunoaiele pe jos le aruncăm în coş (colectare selectivă eventual), dar în restul anului ce facem? Sunt de acord cu faptul că dacă tăiem toate pădurile nu o să mai avem ce respira, sau că dacă nu ocrotim albinele nu mai polenizează şi dacă nu mai polenizează nu mai sunt plante, animale, oxigen, şi dacă nu mai sunt toate astea o să murim de foame (cine ştie?! poate chiar în 2012), dar toate sărbătorile astea ecologiste nu sunt suficient de convingătoare (poate pentru români sau poate pentru toţi, sau dacă pentru toţi, poate în special pentru români), pentru că nu ai nevoie ca într-o zi a anului să nu fie mizerie pe stradă, ci în toate. Până la urmă când te trezeşti dimineaţa ai două opţiuni, te duci şi plantezi un copăcel, în speranţa că nu o să-l spulbere vreun buldozer, ca să se bucure şi nepoţii tăi de el, sau rămâi în pat şi tragi o ţigară (şi poluezi). Un singur copăcel nu opreşte poluarea, trebuie mai mulţi.
Până la urmă fumăm sau plantăm? E alegerea fiecăruia.
