Sunt încă în reveria de după spectacol, așadar acest articol va fi unul numai și numai de laudă pentru musicalul Familia Addams. Regizat de incredibilul Răzvan Mazilu, musicalul de la Teatrul Excelsior îi aduce pe Morticia, Gomez și întregul neam Addams într-o nouă ipostază: Wednesday, micuța nonconformistă, s-a îndrăgostit de Lucas Beineke, un băiat normal, cu o familie obișnuită și mai puțin întunecată decât a ei. Anunțul venirii la cină a părinților pretendentului nasc în cei din clanul Addams o multitudine de sentimente și trări, ridicând întrebarea: ce înseamnă să fii normal? Astfel, se conturează un spectacol care rămȃne fidel nebuniei și autenticității familiei Addams, cu umorul genial al lui Gomez, firea misterioasă a Morticiei, iubirea înflăcărată dintre aceștia, ciudățeniile lui Wednesday, Pugsley, Fester, Lurch și ale bunicii.

Nu știam la ce să mă aștept de la acest musical. Din distribuție, îl mai văzusem doar pe Lucian Ionescu pe scenă și trebuie să mărturisesc că nu m-a dezamăgit nicio secundă. Ba mai mult, m-a făcut să îl îndrăgesc și mai mult pentru modul în care l-a jucat pe Gomez Addams, incredibil de carismatic, plin de viață și vȃlvătaie. Am descoperit de asemenea alte chipuri frumoase și voci impresionante. Oana Predescu reînvie pasiunea și feminitatea plină de mister a Morticiei Addams, iar Ana Udroiu ne prezintă o Wednesday Addams enamorată, pe care aproape că nu o recunoaștem. Pugsley ne arată și el o altă față a sa, fiind în ipostaza frățiorului mai mic care se teme să își piardă sora în fața altui băiat. Personajul lui Mihai Mitrea, anume Fester Addams, m-a surprins prin cȃt de dulce a putut fi, un unchi cu visuri mărețe, ce dorește în același timp să-și protejeze nepoata. Lurch, Mircea Alexandru Băluță, prin expresivitatea limbajului său aproape verbal, împreună cu bunica Addams, Oana Pușcatu, prin dubioșeniile sale, au fost o completare minunat de comică la întregul show. Strămoșii familiei Addams au constituit un personaj colectiv interesant și haios, completȃnd elementul gotic al piesei. Momentul care m-a surprins cel mai mult însă a fost climaxul cinei: cȃntecul și răbufnirea lui Alice Beineke. O scenă cu adevărat emoționantă, durerea și frustrarea făcȃnd aerul din sală să tremure. O scenă care ancorează întregul musical în realitate și aduce publicul cu picioarele pe pămȃnt, dovedind că nu totul este complet roz… sau negru.
Totul de la lumini, costume, muzică pȃnă la gesturile actorilor, face ca Familia Addams să fie un musical genial, de care nu te-ai putea sătura nici la a mia vizionare. Numerele de dans au reușit să-mi schimbe perspectiva asupra acestei părți a teatrului muzical, captȃndu-mi interesul. Fiind în sală si uitȃndu-mă la jocul de pe scenă, am avut impresia că mă uit la un film, atȃt de bine este construit decorul și atȃt de minuțios gȃndite detaliile. Însă emoția? Emoție de teatru, de musical. Spectacolul este o combinație perfectă între dramă, dragoste, umor, simbolism, ciudățenii. Este un spectacol ideal atȃt pentru fanii originalului, cȃt și pentru cei care doresc să rȃdă și să simtă din plin timp de 2 ore și jumătate. Numai bine vine acest articol, deoarece Familia Addams are ultima reprezentație pe acest an în data de 18 decembrie, la ora 18, la Teatrul Excelsior, și este momentul perfect să vă achiziționați biletele.
Text: Maria Dumitru