Interviu cu o cizma

de Tiberiu Mihăescu – redactor
foto: Bianca Oprea – colaborator foto

Din arhivele revistei „Cuţitul în ceafă“ – anul 2050
Într-un mic orăşel din România

Au fost trei luni agitate de campanii electorale. Din zece candidaţi la postul de primar al orăşelului nostru, au rămas doar doi, ceilalţi suferind accidente oribile sau comiţând suicid (nesuportând, probabil, stresul electoral).
Domnul Cizmă, noul nostru primar, a câştigat alegerile detaşat, cu un avans confortabil în faţa oponentului său.

După cum bine ştiţi, dumnealui este o figură importantă în politica românească şi nu numai. Câştigător a numeroase premii (printre care „Mister Şiret – 2048“, „Agletul de aur“ şi „Bocancul de diamant“) este recunoscut de lumea mondenă pentru şarmul său şi succesul la femei.
Am stabilit cu noul nostru primar o întâlnire, spre a-i lua un interviu.

Sunt primit în biroul domnului primar: o încăpere spaţioasă, mobilată modern. Domnul Cizmă mă aşteaptă în spatele unui birou impunător. Din prima clipă realizez că domnul primar este genul tăcut şi puternic. Luciul cremei de pantofi îi scoate în evidenţă nobilul caracter.

R.: Bună ziua! Sunt de la revista „Cuţitul în ceafă“. Am programat cu dumneavoastră un interviu pentru astăzi…
Domnul Cizmă: (tace şi mă studiază cu nasturii săi mici).
Mă simt stupid. Bineînţeles că ştie de ce sunt aici. Încerc să repar situaţia.

R.: Dacă nu vă supără, aş dori să înregistrez convorbirea noastră (scot reportofonul şi îl aşez pe birou), pentru a o putea reda corect.
D.C.: (mă scrutează în continuare şi nici nu se uită la reportofon. Câtă siguranţă de sine!)

R.: (încurajat de tăcerea lui aprobatoare, continui) Vreau, în primul rând, să vă felicit pentru victoria în lupta electorală.
D.C.: (se simte măgulit, adoptând o tăcere mândră).

R.: Cum vă simţiţi, acum, când totul s-a terminat?
D.C.: (tace obosit, dar mulţumit).

R.: Umblă un zvon cum că dumneavoastră aţi fi în spatele accidentelor şi sinuciderilor celorlalţi candidaţi. Ce părere aveţi de aceste acuzaţii?
D.C.: (revolta i se citeşte pe chip).

R.: (văzând că am mers prea departe, încerc să repar greşeala făcută) Alegătorii sunt însă încântaţi de rezultatul votului (e modest, nu spune nimic) şi au mari aşteptări de la dumneavoastră (o umbră de mânie îi tulbură tăcerea nobilă). Care sunt măsurile pe care urmează să le adoptaţi?
D.C.: (ia o atitudine distantă).

R.: (sunt surprins de schimbarea de atitudine) Bănuiesc că întâi doriţi să îndepliniţi promisiunile făcute în campanie.
Cizma tace şi mă priveşte cu superioritate.

R.: (descumpănit) Adică toate afirmaţiile pe care le-aţi făcut în campanie au fost nefondate? Nu intenţionaţi să vǎ respectaţi promisiunile?
D.C.: (mă priveşte cu nasturi mici şi răi şi rânjeşte dispreţuitor din şireturi).

Furios, apuc un capsator de pe birou şi îl arunc direct în Cizmǎ, care cade din fotoliul său confortabil pe covor. Deşi sunt încă incitat de primul meu act de terorism, realizez beleaua în care am intrat şi încerc să-l resuscitez pe domnul primar.

Sunt luat pe sus de două matahale apărute de nicăieri, bătut măr şi băgat la puşcărie.
Sunt revoltat. La următoarele alegeri, votez pentru Cravată. Dacă mai ies de aici…