Hai cu fundul de pamant!

Hai cu fundul de pamant

Hai cu fundul de pamant

de Arina Lazăr – redactor
foto: Arina Lazăr – redactor

Povestea cu Vama e veche. Unde e spiritul? Daţi-ne spiritul! Nu interziceţi corturile pe plajă, nu asfaltaţi, nu puneţi şezlonguri, de ce aţi dărâmat barurile de pe plajă. Vama Veche, nu „Vamaia“. Vă mai amintiţi cum era în tinereţe? Nu mai e ca în tinereţe.

Prieteni, dar oamenii cu spirit unde sunt? Nu spiritul. Oamenii cu spiritul.
Cu asfaltul m-am obişnuit de anul trecut. Pe mâncare şi pe băutură nu dau bani acolo şi de stat la cazare, nu stau – scot, deci, deja din discuţie faptul că Vama e scumpă. Nu mă duc să cumpăr nimic. Unde sunt oamenii? Am cunoscut foarte mulţi anul ăsta, mai mulţi, cred, decât în oricare alt an. Mulţi dintre ei foarte mişto. Foarte mişto, într-adevăr. Am văzut cea mai frumoasă dimineaţă din viaţa mea. Am făcut baie dezbrăcaţi. Am văzut oameni pe care din anii trecuţi îi iubesc şi cu care, a dat Dumnezeu!, să mă întâlnesc şi acum. Însă atmosfera e dezolantă, oamenii sunt plictisiţi, sunt pudici şi sunt snobi fără să vină cu maşini mega-scumpe şi fără să fie neapărat mârlani aşa cum ne imaginăm noi mârlanii.

Sunt gata să văd Vama Veche fără supermarket-uri, fără să mă mai agaţe cocalari pe plajă, fără să vină Puya la „Folk you!“, şi fără aşa-zişii vamaioţi dimineaţa, la foc, care sunt snobi, xenofobi şi înguşti la minte, oameni care se prefac buni şi frumoşi, care filozofează sub nişte mari şi jenante stereotipii peste care nu pot să treacă, care ţipă şi înjură ca la uşa cortului şi care se regăsesc în Cărtărescu cu toată filozofia lor.

Dacă tot văd oameni care plâng de milă Vama Veche, vreau să văd oameni frumoşi care plâng şi care îşi bagă picioarele în asfalt, în maşini, în Goblin şi care sunt frumoşi pentru că aşa sunt ei. Eu nu trăiam acum 20 de ani, n-am poveşti de spus despre cât era Vama de boemă şi simt şi eu acum că e mult gunoi şi kitsch. Şi, cu toate astea, cred că cel mai tare mă omoară ipocrizia despre spiritul furat – pe mine mă doare mai degrabă sufletul să văd oamenii care se prefac sinceri şi frumoşi, care se prefac că luptă de tineri şi liberi ce sunt şi care se prefac că au marea în sânge.

Cât despre ceilalţi, mi-au făcut frumos timpul la mare, i-am iubit şi îi iubesc, şi o să mă mai întâlnesc cu ei şi la anul. Cât timp suntem oameni tineri, ce-i frumos şi lui Dumnezeu îi place.

Recommended Articles

Leave a Reply

Your email address will not be published.