Cu bicicleta prin Bucuresti (sfaturi si povestioare)


Cu bicicleta prin Bucureşti

de Vladimir Pogonariu – redactor
foto: Roxana Leocovici – colaborator foto

Mulţi dintre noi se plimbă cu bicicleta. Dar nu toţi au curajul de a merge cu ea pe străzile din Bucureşti. De ce? Pentru simplul motiv că nu se simt în siguranţă. Dar nu e chiar atât de rău. Trebuie doar să arătăm respect pentru ceilalţi „participanţi la trafic“ (yeah, gen Poliţia Română :-)).

Ce înseamnă să arătăm respect pentru celelalte „fiinţe“ de pe carosabil? Să nu ne băgăm „nasul“ peste tot, să nu luăm faţa, să circulăm pe unde trebuie (atunci când există pistă pentru biciclişti mergem pe ea, când nu – pe prima bandă, la un metru de bordură) and so on.

Totuşi, atenţie la „ţăranii“ care nu folosesc oglinzile. Ies din parcare fără să se asigure (sau se fac că nu te văd), îţi taie calea, trec la 5 cm de tine sau se dau jos din maşină trântindu-ţi o portieră în mufă.

Dacă ei se comportă aşa, noi de ce ne-am comporta altfel?! Pentru că dacă noi facem pe nebunii şi ei vor face la fel: pe principiul „Frate, te crezi tare? Lasă că îţi arăt eu!“ sau „Uite cum merg ăştia. Şi vor să îi mai respectăm în trafic“.

Învăţaţi să respectaţi, să fiţi cu ochii cât cepele. Niciodată nu o să fie toţi de acord că mai suntem şi noi, cicliştii, pe stradă. Apropo, cel mai important lucru: tot timpul să aveţi cu voi sculele necesare în caz de urgenţă (cameră de schimb, levier, tubulară sau cheie fixă etc.).

Probabil că acum gândiţi ceva de genul „Uite-l şi pe ăsta, parcă ar fi taică-miu“. Şi acum vine partea în care o să vă spun ce am păţit de fiecare dată când am ieşit cu bicicleta. Ieri dimineaţă am zis că ies să dau o tură că, nah, nu am ce face în casă. Ajung la Academia Militară, cobor, şi văd – fix în mijlocul drumului – o începătoare şi un Gică ce se invitau unu’ pe celălalt să treacă – tipa dorea să întoarcă, el să iasă de pe o stradă. O iau pe străduţe şi ajung la Unirea. Intersecţii, nervi, şoferi care te bagă în bordură, poliţişti care se uită la tine cu privirea încrucişată. În drum spre Tineretului am dat de aproximativ patru şoferi, care au ieşit de pe patru străzi fără să se asigure, şi care, culmea, când m-au văzut că vin au oprit şi mi-au urat „de bine“. În fine. După ceva timp ajung aproape de casă, când un minunat câine a sărit la roată. Ador momentele în care ţipi la câine, iar el nu are nici o treabă :-). Şi toate astea într-o singură zi!

Ce vă sfătuiesc eu este să fiţi tot timpul cu ochii în patru, să respectaţi ceilalţi participanţi la trafic şi să purtaţi echipament de siguranţă (măcar căsca). Drive safe şi asfalt uscat!

P.S.: În caz că se iau câinii de voi, aveţi două variante: încetiniţi şi ţipaţi la ei sau daţi-vă jos şi alergaţi-i cu şaua :-).

Recommended Articles

5 Comments

  1. aleargai tu cu shaua :))

  2. ce semnifica poza de fapt? scuze, dar chiar nu pot sa imi dau seama ce-i cu picioarele alea acolo. 😀

    1. Poate semnifica multe 😛 "Fiti cu ochii in patru". Cam asta ar trebui inteles, pentru ca altfel ajungi ca in poza. Ori sa zbori de pe bicicleta, ori sa dai peste vreun aiurit ce cine stie cum traverseaza strada sau ti se arunca in fata.

      1. mhm…ok, da.. acum am inceput sa o inteleg mai bine. cred ca e de la durerea de cap :)) mi s-a parut ca acele picioare sunt in aer din cauza umbrei piciorului

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *