Teen Press 
foto: Sergiu Mitrescu – seminarist foto
Ok… nu o să încep cu explicaţii ştiinţifice ci, mai degrabă, o să menţin totul simplu şi la obiect (pe cât posibil). Mi se pare mie, sau timpul e din ce în ce mai scurt? Adică, eu personal îmi propun să fac o gramadă de lucruri şi nu am timp de nimic. Sau şi mai rău: fac ceva şi a doua zi nu îmi aduc aminte când anume am făcut lucrul respectiv. Nu, nu e vorba de memorie şi nici nu sunt eu defect. Doar că s-a dovedit stiinţific că timpul trece mai repede. Şi că noi percepem asta ca „nu mai am timp să fac nimic“.
Da, pare simplu, dar totul e mult mai complicat. Să pornim de la una dintre definiţiile vechi ale timpului – „Timpul este unitatea de măsură care permite gândului să devină realitate“. Ce înseamnă asta? Că, la un moment dat în viitoarea noastra existenţă, tot ce gândim va deveni realitate. E bine, e rău? Păi, bine nu prea e, oricât de amuzant ar părea. Gândiţi-vă că totul se întâmplă instant. Acum ne naştem, acum murim – ar fi un haos. Ar fi… sfârşitul timpului? Ok, poate că am mers puţin prea departe.
Sunt doar eu cel care ajunge acasă, după o zi de şcoală, şi nu îşi dă seama când a trecut ziua? Uneori, mă uit în calendar şi sunt ceva de genul: „Parcă mai aveam o lună până la deadline“. Poate că e ceva fancy, poate că e doar imaginaţia mea, amplificată de oboseală sau poate că e adevărat. Şi ştiu că e adevărat pentru că am mai auzit persoane plângându-se de acelaşi lucru. Că nu le mai ajunge timpul, că orele aproape că au devenit minute. Că le trece viaţa prin faţă. Şi le dau dreptate. Nu ştiu cum de am trecut de la 17 la 18 ani, nu îmi amintesc ce am făcut toată vara :D.
Poate că sunt defect sau poate că lumea asta e defectă şi ar trebui să o reparăm. Să inventăm un nou calendar sau un nou mod de a măsura timpul. Who knows? Până la urmă, la asta se rezumă totul: nu mai e o simplă problemă de time managment, e ceva mult mai complex. Ceva cunoscut ca „Teoria comprimării timpului“.
Pot spune că și eu am aceeași problemă. Timpul trece mult mai repede decât în ultimii ani. Ceea ce am citit, cu toate că nu știu cât de adevărat este, căci fiecare teorie are parte adevărată, parte falsă, este că această comprimare a timpului are legătură cu așa zisul „sfârșitul lumii”. Am pus ghilimele pentru că nu cred în acest sfârșit, cred însă în data aia din decembrie. Nu în totalitate, dar totuși cred, bănuiesc ceva. Și revenind la teoria cu timpul, una din presupuneri susține că vom trece într-o altă dimensiune, a 4-a cred, din cele 9. Nu mai știu exact cifrele, am citit de mult. Și odată cu apropierea de această trecere, timpul „scade”. Și tot scade până ajunge la 0, adică nu mai există timp. Atunci, teoretic, trecem în următoare dimensiune. Sună cam abstract, dar altceva mai palpabil oricum n-am pentru comprimarea asta nocivă.
Creeed… cred ca am citit amandoi cam acelasi lucru :)). „Timpul este unitatea de măsură care permite gândului să devină realitate“. Pentru ca asta merge foarte bine cu ce ai spus tu… numai ca eu nu stiam de faza cu dimensiunile. Oricum ar fi, fiecare teorie are boaba ei de adevar :D.