Centrul Vechi – O privire aruncata in trecut?

de Emil Drăgănescu – redactor
foto: Roxana Leocovici – fotoreporter

Dacă eşti bucureştean nu se poate să nu fi călcat prin renumitul şi mereu săpatul Centru Vechi. Cafenelele, barurile şi cluburile atrag tineri, turişti şi „răşini“ deopotrivă. Toţi aceştia se intersectează cu muncitorii şi utilajele care de aproape un deceniu recondiţionează ce se mai poate. Rezultatul? Îl vedeţi şi voi: câteva străzi care au devenit supraaglomerate cu mesele cafenelelor şi turişti dezorientaţi. Totuşi, parcă se simte un aer european, nu?

Vorbind cu nişte nemţi, pierduţi pe strada Lipscani, am rămas şocat la cât de puţine se ştiu despre această bucată de trecut, plasată în prezent. Trist este că nimeni nu pare interesat să promoveze istoria zonei. Aşa cum alte ţări îşi pun în valoare trecutul, noi de ce nu o facem?
Termeni precum „nepăsare“, „nesimţire“ şi alte astfel de însuşiri îmi vin în minte.
În realitate, „Centrul Istoric“, aşa cum îl cunoaşte toată lumea, este format din două mahalale: Sfântul Dumitru şi Sfântul Gheorghe Vechi, despre care nimeni nu vorbeşte, deşi sunt o parte importantă a originii locuitorilor Capitalei. Sper ca prin cele ce urmează să fac puţină lumină asupra subiectului.

„Măreţul“ Bucureşti s-a dezvoltat în jurul acestor mahalale, care reuneau câteva case negustoreşti, câteva case boiereşti, hanuri şi o biserică. Zona mai este cunoscută din punct de vedere istoric ca „Centrul Bălăcenesc“. Însuşi Badea Bălăceanu (sec. XVII) fiind ctitorul bisericii despre care vorbeam. El a fost unul dintre strămoşii lui Constantin Bălăceanu-Stolnici, cunoscutul academician român. Tot spaţiul care include şi actualul loc al muzeului de istorie are o poveste deosebită. Aici se împletesc trădări, execuţii şi chiar influenţa autorităţilor austriece în vremuri de mult apuse. Interesant?

Între timp, hanurile şi prăvăliile negustorilor s-au dezvoltat, mai ales datorită importanţei oraşului pentru economie şi comerţ. Mătăsurile fine, hainele occidentale sau, din contră, orientale, ceasurile şi chiar bijuteriile se vindeau la magazinele transformate ulterior în baruri şi terase (da, cele la care stăm la suc şi noi).

Cei care susţin că terasele cu specific oriental nu se potrivesc cu „aerul“ din centru ar trebui să se gândească de două ori, după care să deschidă o carte de istorie a Bucureştiului. Primele astfel de stabilimente au apărut în secolul al XVIII-lea, fiind înfiinţate de către negustorii turci. Ele erau accesibile numai bărbaţilor, iar fumatul narghilelei era un obicei comun în cadrul acestora. Odată cu influenţa austriacă, specificul s-a schimbat, fiind împrumutat modul de viaţă occidental.

Până în secolul al XX-lea, hanurile aveau o importanţă majoră în zona Lipscani. Stilul arhitectural poate fi încadrat cu uşurinţă în cel oriental (caracterizat prin abundenţa de detalii şi ornamente care nu aveau un impact profund asupra funcţionalităţii – dar în mod sigur aspectul rezultat era deosebit). Hotelurile clasice au apărut foarte târziu în estul Europei. Aşadar, putem vorbi de un aer rustic ce se îmbină cu citadinismul oarecum primitiv, care a domnit până târziu.

Unul dintre cele mai bune exemple rămâne Hanul lui Manuc – cu o curte pentru căruţe, unde se instalau şi prăvălii, la etaj existând camere de dormit şi săli de mese.
Sincer să fiu, mi-ar fi plăcut să văd Centrul Vechi în perioada sa de maximă dezvoltare şi nu kitsch-ul evident care este întâlnit la tot pasul în prezent.

Lăsând la o parte regretul personal, Bucureştiul dovedeşte că are şi locuri mereu interesante. Chiar dacă neglijenţa şi lenea multora strică uneori prima impresie (împreună cu şanţurile şi praful de pe străzile „reabilitate“), Centrul Istoric va deveni în viitor mai mult decât o relicvă prinsă în prezent. Cu puţin noroc, după părerea mea, ar putea rivaliza cu atracţiile turistice din Viena sau Budapesta, dacă s-ar depune un minim efort.

Este păcat să vezi în fiecare zi oameni de toate vârstele care nu ţin cont de istorie şi care vor doar să găsească un loc la masă sau un bar mai interesant.

Cât de veche crezi că e clădirea în care ai băut bere ultima oară?