Bucuresti – Vanatoarea de fantome

Bucureşti – Vânătoarea de fantome

de Ana Maria Tudorache – seminarist
foto: Roxana Leocovici – fotoreporter

La bulivar, birjar, la bulivar!“ zicea odată Caragiale în opera sa „Dl. Goe“, când doamnele respectabile din schiţa bine-cunoscutului autor ajung în Bucureşti cu ocazia paradei de 10 mai. Dar nu sunt aici ca să povestesc peripeţiile năzdrăvanului Goe, ci ca să vă întreb dacă voi credeţi în fenomene inexplicabile. Căci, cititori loiali, Bucureştiul nostru cel de toate zilele stă foarte bine la acest capitol, după cum spun legendele.

În cazul în care vă întrebaţi unde sunt acele locuri misterioase în care îşi fac veacul câteva spirite, vă spun pentru început că majoritatea se află chiar în Centrul Vechi (şi nu, Oktober nu se numără printre locurile vizate, aşa că vă puteţi duce în continuare la o bere în ora de fizică, spre exemplu).

Mergând agale pe strada Franceză, la numărul 13 o casă impozantă, frumos restaurată străluceşte în razele soarelui de septembrie în faţa trecătorilor. Nu te-ai gândi nici o clipă că, pe vremuri, în această clădire a funcţionat un orfelinat pentru copiii abandonaţi. Condus de Stavrache Hagi-Orman, orfelinatul nu era nicidecum un loc în care acei copii puteau să trăiască, aceştia fiind lăsaţi nemâncaţi şi însetaţi cu zilele, privindu-l pe Hagi-Orman cum se delecta cu fel şi fel de mâncăruri şi băuturi.

Bucureşti – Vânătoarea de fantome

Legenda spune că noaptea, după ora 12, oamenii care se plimbă în această zonă, aud şi astăzi vocile celor 203 de suflete care strigă „Apă! Vrem apă!“. După câţiva ani în care zeci de copii au murit de inaniţie, macabrul orfelinat a fost închis, în locul lui aflându-se astăzi o firmă de mobilă italiană.

O altă stradă din Centrul Vechi, care este şi ea deţinătoarea unei legende urbane, este strada Poştei, locul cu pricina fiind fostul Spital al Poştelor, actual Institut de Recuperare. Clădirea gri de pe colţ, care îţi dă o stare de nelinişte numai când te uiţi la ea, ascunde legende care mai de care mai înspăimântătoare.

Pe vremuri, pe această stradă se afla Poşta Română, iar spitalul, precum şi Teatrul de Comedie, au reprezentat prima oară şcoala ce aparţinea poştei. Ani mai târziu, cele două aripi actuale ce alcătuiau şcoala şi liceul poştei, s-au împărţit, prima devenind Teatrul de Comedie, iar cea de-a doua spital, ce a trecut de la denumirea de „Spitalul Poştelor“ la „Spitalul Construcţiilor“, mai apoi „Spitalul Clinic Ovidiu Marina“.

Bucureşti – Vânătoarea de fantome

Ne întoarcem pe vremea când clădirea era cunoscută sub denumirea de spital al poştelor, iar legenda ne vorbeşte despre cum erau aduşi aici oameni grav bolnavi, cărora li se furau organele pentru a fi vândute pe piaţa neagră. Astfel, se vorbeşte despre cum aripa aceasta a devenit bântuită, iar ca mărturie stau gemetele şi plânsetele ce se pot auzi în nopţile friguroase de iarnă.

Ne plimbăm în continuare prin Centrul Vechi şi aflăm despre alte două locuri despre care se crede că ar fi bântuite. Primul este unul dintre cele mai bântuite locuri din această zonă, şi anume „Piaţa Crucii“, unde a fost construită Biserica Sfântul Anton, ce a fost mistuită de foc într-un incendiu, iar singura icoană care nu a ars a fost chiar cea a Sfântului Anton. În incendiul menţionat şi-au pierdut viaţa zeci de oameni, ce au fost aruncaţi într-o groapă comună, situată în locul pieţei Crucii, oameni despre care se spune că ar bântui zona, unii martori declarând că umbre mişcătoare şi siluete fantomatice îşi fac apariţia.

Cel de-al doilea loc despre care vă vorbeam mai sus este tot o groapă comună, ce se afla pe strada Soarelui, şi în care se spune că ar fi fost îngropaţi oamenii decedaţi în urma ciumei, ce bântuie locul, în care acum îşi fac veacul câteva cafenele, bineînţeles.

Turul nostru continuă şi ajungem la vestitul Hotel Cişmigiu, despre care s-au scris atâtea şi atâtea. Ei bine, hotelul Cişmigiu se ridică în jurul berăriei Gambrinus sub numele de „Hotel Palace“, iar în anul 1970 îşi închide porţile, urmând ca după Revoluţie să se redeschidă ca şi cămin pentru studenţii de la teatru şi film. Legenda povesteşte cum, într-un weekend în care toţi studenţii erau plecaţi, o tânără din Moldova se prăbuşeşte în casa liftului, în care urma să moară trei ore mai târziu, ore în care a ţipat pentru ajutor, dar nimeni nu a auzit-o. Astfel, se spune că şi acum când treci pe lângă această clădire se aud ţipete şi se pot simţi energii puternice negative.

Bucureşti – Vânătoarea de fantome

O altă clădire dubioasă este „Casa sângelui negru“ din strada Mântuleasa, despre care unii vorbesc că ar fi bântuită de fantoma lui Mircea Eliade. Alţi oameni spun că o prostituată ar fi murit acolo şi vorbesc despre alte crime ce s-ar fi petrecut în această casă, iar susurul ce se aude dinspre poartă, precum şi petele de sânge ce puteau fi observate dimineaţa, au „contribuit” la denumirea locului, şi s-ar datora spiritului care trăieşte în clădire.

Bucureşti – Vânătoarea de fantome

Ajungem şi la „Muzeul Foişorului de Foc“, un alt loc în care energiile negative se pot simţi. Această legendă ce înconjoară muzeul, vorbeşte despre moartea unei femei ce a alunecat pe scările turnului, încercând să dovedească infidelitatea soţului ei, paznicul muzeului. De aceea se spune că femeia încă ar bântui locul, iar in unele nopţi, din ferestrele muzeului ies flăcări, ce se ridică deasupra Bucureştiului. Rămânem puţin la Foişor şi mai aflăm că un pompier a decedat în urma unei combustii spontane şi, astfel, în data de 9 a fiecărei luni, muzeul este străbătut de lumini ciudate. La toate acestea se mai adaugă şi senzaţiile martorilor ce spun că au experimentat stări de nelinişte şi frică puternică, precum şi dureri în piept.

Pe lista cu locurile bântuite din Capitală se numără şi Casa Poporului, despre care se spune că ar avea şi ea de furcă cu spiritele, iar cel care a avut parte de o întâlnire cu o fantomă este unul dintre paznicii clădirii, care, făcându-şi turul obişnuit, s-a „ciocnit“ de un bărbat care i-a adus cheile pe care le lăsase în hol, acesta dispărând printr-un perete, lăsând în urma sa doar urmele de noroi de pe bocanci.

Şi, dacă tot nu v-am speriat până acum, următoarele două situaţii dubioase şi stranii sigur vă vor pune un pic pe gânduri. Este vorba de două autobuze RATB, ce îşi fac apariţia în mod misterios noaptea. Şi nu, nu vorbesc de liniile de noapte. Primul este troleibuzul 75, care nu se regăseşte nicăieri pe site-ul Regiei Autonome de Transport, şi care totuşi se spune că ar apărea noaptea, cu luminile stinse şi fără urmă de şofer, având traseul „Piaţa Rosetti-Gara de Nord“. Celălalt autobuz este unul DAF, adică unul dintre cele mai vechi modele, şi care ar apărea în jurul orei două noaptea la Rosetti, sau cel puţin asta susţin cei care l-au văzut.

Baftă la vânătoarea de fantome!

Leave a Comment