Teen Press 
foto: Ioana Muntean – fost fotoreporter
„Mai pune şi tu mâna pe o carte şi citeşte!“ Auzim adesea acest îndemn, fie de la părinţi, fie de la profesori. Şi ce facem? Dăm din cap şi promitem că până la bac citim şi „Mara“ şi „Ion“. Dar eu nu vreau să vorbesc despre lectura obligatorie pentru examenul de maturitate, ci de dorinţa noastră de a citi. Şi acum vine întrebarea care mă macină de ceva vreme: mai avem iniţiativă sau nu am avut-o niciodată?
Evident că măcar o dată am luat o carte care ni s-a părut interesantă şi nu am mai lăsat-o din mână până nu am terminat-o, dar ce te faci că emisiunile de scandal de la televizor, serialele&filmele, precum şi nemuritorul Facebook, îşi fac apariţia şi odată cu ele dispare încet, încet ideea de a mai citi.
Sigur, este mult mai comod să vezi filmul făcut după respectiva creaţie, fără să te mai „chinui“ să lecturezi paginile alea multe şi cu caractere înghesuite, însă nu mereu filmul respectă cartea pas cu pas.
Să o luăm cu începtul. Suntem tineri şi ne place să ne distrăm şi încercăm să ne împărţim între şcoală şi distracţie, spunând mai mereu că nu avem timp să mai şi citim. Fals. Când vrei, ai timp şi să mergi la petreceri, şi să treci cu bine la chimie, dar să mai iei şi o carte pentru a te relaxa, pentru că citind ne „deconectăm“ de la stresul şi agitaţia din jurul nostru.
Apoi, Facebook-ul, prietenul nostru virtual, care ne ocupă şi el o bună parte a timpului. Poate deveni foarte interesant să citeşti ce scriu alţii pe site-ul de socializare decât ce scrie într-o carte, nu?
Pe lista motivelor pentru care cititul unei cărţi nu mai este aşa „la modă“ adăugăm şi insistenţele profesorilor de a citi cărţi care nu ne-au stârnit interesul şi care pur şi simplu te plictisesc la culme. Şi uite aşa trece o vară şi tu încă nu ai terminat opera lui Slavici, spunând că nu mai pui mâna pe vreo carte de-a lui. Dar, pe lângă el, există numeroşi autori, ale căror cărţi aşteaptă câte un cititor răzleţ să le descopere.
Un alt „inamic“ al cititului îl reprezintă e-book-ul. Nu este, totuşi, un inamic, dar această chestiuţă, pe care din ce în ce mai multă lume a ajuns să o poarte în geantă, ne privează de plăcerea pe care o avem atunci când dăm pagină cu pagină, având respectiva carte în mână. Că aşa poate oricine să apese nişte nişte butoane pe Wikipedia şi asta se va numi citit. Nu! Cititul înseamnă să stai locului cu o cană de ceai în faţă şi cu o creaţie ce ascunde lumi necunoscute şi să parcurgi filele ei fără să apeşi pe un buton. Pentru că încet, încet, vom deveni nişte roboţei care ştiu doar să folosească gadget-uri, fără să ne dăm seama de plăcerile mărunte pe care le aveam cu ceva timp în urmă.
Ultimul motiv pe care aş vrea să îl aduc în discuţie este reprezentat de jocurile video, pe care le-am juca şi toată ziua dacă am putea. Astfel, am ajuns să acordăm mai multă atenţie şi timp jocurilor decât unei cărţi din care putem învăţa mai mult.
Prin urmare, nu ar trebui să ne lăsăm pradă tehnologiei, iar cititul din proprie iniţiativă şi de plăcere ar trebui cultivat, pentru ca, în final, să ne facem mai mult timp pentru noi înşine.
