Teen Press 
sursa foto: www.debarbati.ro
Cu toții, cu siguranță, cunoaştem mult prea bine cele şapte minuni ale lumii:
-Marea Piramidă din Giza, construită în anul 2550 î.Hr. de către egipteni, de care poporul încă se bucură;
-Grădinile suspendate ale Semiramidei, construite de către babilonieni în anul 600 î.Hr., care, din nefericire, au pierit într-un cutremur după secolul I î.Hr.
-Templul zeiței Artemis din Efes, construit în anul 550 î.Hr. de către greci, care, la rândul lui, a pierit într-un incendiu în anul 356 î.Hr.
-Statuia lui Zeus din Olympia, făurită tot de greci în anul 435 î.Hr., care a fost distrusă din cauza unui incendiu, în secolele V-VI d.Hr.
-Mausoleul din Halicarnas, căruia grecii i-au pus temelia în anul 351 î.H, a fost „victima“ unui cutremur înainte de 1494 d.Hr.
-Colosul din Rhodos, care nu s-a bucurat de aerul Greciei eleniste, întrucât, din anul 292-280 î.Hr., când a fost construit, a fost, la fel ca şi Mausoleul, supus unui cutremur în anul 224 î.Hr., căruia i-a cedat.
-Farul din Alexandria, construit de egipteni în secolul a III-lea î.Hr., care a fost distrus de un cutremur în jurul anilor 1303-1480 d.Hr.
Pe lângă aceste minuni, din 2007, istoricii au consolidat o altă listă de minuni pe care încă le putem savura:
-Zidul Chinezesc
-Vechiul oraş Petra (Iordania)
-Machu Picchu (Peru)
-Chichen Itza (Mexic)
-Colosseum-ul din Roma (Italia)
-Taj Mahal (India)
-Statuia lui Hristos Mântuitorul din Rio de Janeiro (Brazilia)
Alături de aceste minuni ale lumii de care ne-am bucurat de-a lungul secolelor, există şi nouă minuni ale naturii, minuni încă neelucidate de către experți. Ceea ce înseamnă că nu ştim unde, când sau cum s-au format, dar ne putem bucura de ele zi şi noapte.
Prima din aceste enigme este Goblin Valley din Utah, S.U.A. Această vale este nu foarte departe de o privelişte extraterestră. Sutele de roci ce o formează sunt numite hoodoo, roci care seamănă cu nişte ciuperci imense, unele ajungând chiar la câțiva metri înălțime. Oamenii de ştiință consideră aceste formațiuni ca fiind urmarea unor eroziuni ale rocilor „sandstone“.
Cea de-a doua enigmă este Great Blue Hole din insulele Belize. Aşa cum ne spune şi numele, Great Blue Hole este chiar cea mai adâncă gaură din lume. Nu s-a format nici în urma unei erupții vulcanice, nici în urma prăbuşirii vreunui versant, ci pur şi simplu acolo nu există decât „mult gol“ acoperit cu apă.
Cea de-a treia enigmă este situată pe plaja Koekohe, din Noua Zeelandă. Pe această plajă sunt aşezate o serie de roci perfect sferice, care încă le dau bătăi de cap oamenilor de ştiinţă, întrucât nici în ziua de astăzi nu se ştie cum s-au format şi de unde provin.
A patra enigmă este Mono Lake, din California. Format acum 800.000 de ani în urma retragerii oceanului, Mono Lake este unic în lume pentru micro-organismele care s-au dezvoltat aici şi pentru priveliştea absolut înălțătoare.
Ochiul Africii din Mauritania este cea de-a cincea enigmă. Încă nu se poate explica cum s-a format roca în forma actuală în zona respectivă din Mauritania. O explicație plauzibilă se referă la fenomenul absolut natural, în care vânturile au modelat roca, iar una mai puțin plauzibilă este aceea că rocile au fost, în trecut, pista de aterizare pentru extratereştri.
Valea Morții, S.U.A. Pe o suprafață absolut uscată, perfect plană, pietrele se mişcă fără ca niciun om sau animal să intervină asupra lor. Pietrele se mişcă şi lasă în urma lor o dâră în noroiul uscat.
Niciodată nu a fost filmat acest fenomen, dar pietrele îşi schimbă poziția o dată la câțiva ani, atunci când se „plimbă“ de mai multe ori prin valea aridă.
Rosin Split Apple Rock din Noua Zeelandă este o rocă rotundă, despicată perfect în două părți.
Pădurea de piatră din China este asemănătoare cu Green Valley din S.U.A. Aceastea două rămân enigme pentru cercetători, întrucât nu se ştie istoria formării lor. Pădurea din piatră se aseamănă chiar cu o pădure, ai cărei copaci parcă au fost înghețați de-a lungul vremii.
Şi, în cele din urmă, cea de-a noua enigmă este Giant’s Couseway, din Irlanda. Priveliştea este uluitoare, dar, din nou, şi aceste formațiuni rămân o enigmă.
Într-un final, rămâne întrebarea: Cum s-au format? Ale cui sunt? Când s-au format? Ei bine, la aceste întrebări cred că trebuie să ne răspundem singuri. Până atunci, ne putem bucura de enigmele naturii.
