Inapoi in timp – Chilotii, necesitate sau arta?

istoria chilotilor

istoria chilotilor

de Sabrina Canea – redactor
foto: Raluca Anculete – fotoreporter

Deși îi folosim zi de zi și niciodată nu ne-am pus problema dispariției lor, ce știm noi cu adevărat despre chiloții noștri zilnici, în afara faptului că ne protejează organele intime? Indiferent de secolul în care s-a aflat, înainte sau după Hristos, omul s-a dovedit a fi cel mai deștept animal de pe Terra și, adaptându-se la modul de trai și posibilitățile pe care timpul i le oferea, acesta și-a creat obiectul suprem ce avea să-i protejeze slabiciunile trupeși – chiloții.

Chiar dacă, mai nou, chiloții au ca scop evidențierea sexului frumos, cine a fost primul care să-i poarte?
Putem spune că omul a venit pe pământ deja echipat cu chiloți. Nu erau ei din mătase ori dantelă, dar cert este că își atingeau scopul de lenjerie intimă. Primul obiect de îmbrăcăminte datează încă de pe vremea lui Adam și a Evei, după cum spune chiar Biblia, când erau folosite materii vegetale, mai exact frunze, pentru a acoperi goliciunea ființei umane.

Nici antichitatea nu s-a bucurat de un bogat sortiment de materiale textile, nefiind astfel prea multe obiecte de îmbrăcăminte, chiar mai deloc. Dar să nu credeți că oamenii umblau în fundul gol! Chiloții au existat. Lenjeria de atunci chiar o imita într-o oarecare măsură pe cea de astăzi, oamenii înfășurându-și în jurul taliei tot felul de pânze și materiale. Chiar dacă toți recunoaștem chiloții tanga ca simbol al feminității, ei au fost prima dată folosiți de gladiatori, purtând numele de subligaculum. Ei erau consituiți dintr-o fâșie de lână albă, fiind legată sub centura gladiatorilor. Atât atleții cât și actorii greci, precum și cei romani, de altfel, purtau chiloții perizoma, chiar dacă mai târziu sportivii au renunțat la această acoperire. De notat este faptul că anticii nu foloseau lenjeria intima din necesitate, ci mai degrabă, din obligație, aceștia considerând rușinoasă și absolut vulgară expunerea publică a organelor intime. Deși trăiau într-o societate a masculilor, femeile au avut, de asemenea, parte de chiloți pe care îi purtau pe sub robe și, spre deosebire de bărbați, lenjeria feminină era triunghiulară, mai lată în partea dorsală, și prinsă cu ace de siguranță de o centură.

Mutându-ne spre Africa, aflăm că și egiptenii aveau chiloți – schenti – , mai simplii pentru sclavi și cât mai rafinate, elegante și împodobite pentru preoți și faraoni. Mai mult, însuși Tutankamon a fost îngropat cu 145 de perechi de chiloți, asta ca să vezi ce zgârciți sunt unii. Dacă migrăm spre Japonia, prin anii 300 au apărut fudoshi sau shitaobi – lenjerie tradițională purtată de bărbați. Fiind asemănători celor din timpul romanilor, chiloții japonezi constau într-o fâșie de pânză înfășurată în jurul brâului și printre picioare, înnodată, în final, la spate.

Dacă până acum chiloții se bazau pe înfășurarea zonei intime, renascentiștii au inovat domeniul lenjeriei, introducând un fel de izmene lipite de corp, cu dimensiunile variabile de la genunchi la glezne. În 1874 au apărut primii chiloți de firmă, și anume boxerii. Aceștia au fost aduși pe piață de către firma lui C. F. Bennett, tot el realizând o deschidere în zona stilului. Chalmers Knitting Company a introdus în 1910 noutăți și în ceea ce privește femeile, chiloții acestora fiind tip pantalon scurt, ca mai apoi în 1920 să fie introdusă lenjeria pe care o purtăm și noi astăzi, doar că mai largă.

Deși prin anii ’40 cunoaștem un fel de criză a chiloților, anii ’50 ridică lenjeria intimă la grad de artă. Din acest moment al istoriei chiloții vor cunoaște atât imprimeuri cu mesaje haioase, dar și desene și fel de fel de culori.

Dacă spun anii ’90, spun chiloți tanga! Aceștia s-au răspândit destul de repede și mai ales în vest, chiar dacă ei erau purtați până atunci numai de dansatoarele erotice. Și chiar când crezi că moda nu mai poate evolua, ea vine și te pocnește fix peste față. De curând au apărut chiloții cu push-up pentru bărbați. Deși bărbații au cunoscut celebrii boxeri mulați, creați special pentru ei, și mai nou chiloți tanga (bănuiesc că și voi ați văzut plaja plină de d-ăștia), chiloții cu push-up, mulați atât pe fund cât si în partea anterioară, sunt meniți să evidențieze obiectul cel mai de preț al unui bărbat.

Da, deci, până la urmă, chiloții sunt și necesitate, dar și artă. Acum rămâne doar să așteptam chiloții de tablă pe care-i purta Marian în Robin Hood și să dea Dumnezeu să nu vină o criză și peste chiloți, că ne-am ars rău!

Leave a Reply

Your email address will not be published.