Simplul cuvânt bocanc ne duce cu gândul la impunere prin agresivitate, de multe ori gesturi necontrolate, şi aruncarea capului înainte de fiecare dată, fără a fi conştient de urmări. Cuvântul asociat vieţii de zi cu zi, balerini, o încălţăminte confortabilă şi numai bună de purtat în zile în care soarele apare de după nori, ne duce cu gândul la perspicacitatea unor oameni care rezolvă cu tact şi în timp problemele şi nu se lasă doborâţi de acestea, ci continuă să lupte, deoarece trăiesc cu concepţia „Mâine e o altă zi“.
În viaţă, uneori, prima impresie pe care o laşi celorlalţi este şi cea mai importantă. Prima impresie e normal să conteze. În funcţie de aceasta ne creăm anumite prejudecăţi (uneori chiar certitudini) cu privire la un om. Dar dacă te limitezi doar la felul cum este îmbrăcată o persoană, dai dovadă de superficialitate.
Dimineaţa devreme, deşi te calcă pe nervi anumite acţiuni ale celorlalţi din mijloacele de transport, este de preferat să îţi pui căştile la urechi şi să te relaxezi ascultând muzică, decât să te iei la harţă cu oamenii în vârstă. Cel puţin, eu dacă încep dimineaţa cu nervi, îmi merge prost tot restul zilei. Deci, purtaţi bocanci numai în picioare, nu şi în capul oamenilor!
Viaţa poate fi în acelaşi timp atât cea mai bună profesoară, cât şi cea mai rea: foarte probabil absenţele la materia acesteia, care te ajută să treci cu uşurinţă peste dificultăţile pe care le întâmpini de-a lungul existenţei tale, nu vor putea fi niciodată motivate. Poţi alege dintre două căi: ori rămâi corigent şi nu realizezi nimic de-a lungul timpului, ori încasezi lovitură după lovitură, fără a adopta o atitudine agresivă, ci doar gândindu-te că vor urma vremuri mai fericite (în fond cel care râde la urmă, râde cel mai bine). Precum spune scriitorul de origine braziliană, Paulo Coelho, „Diplomaţia e arta de-a amâna deciziile, pentru ca problemele să se rezolve de la sine“, este important să ştii cum să acţionezi în momentele în care simţi că nu mai ai nici o scăpare.
A fi calm şi relaxat nu înseamnă că eşti lipsit de personalitate. Din contră, este o artă să ştii să îţi controlezi reacţiile şi să nu acţionezi impulsiv în momentul în care un om îţi adresează o vorbă urâtă (întoarce-i şi celălalt obraz, cu siguranţă dacă nu reacţionezi şi tu violent prin înjurături, replici acide, acesta nu va mai continua şi te va lăsa în pace).
Atunci când te afli la marginea prăpastiei, ce simţi? Dorinţa de a te arunca sau mai degrabă frica să nu aluneci? Părerea mea este că nimeni nu şi-ar dori să moară, deoarece viaţa, în ciuda anumitor dificultăţi pe care trebuie să le depăşim, este frumoasă. Şi până şi problemele îşi au rezolvarea, atunci când îi ai aproape pe oamenii de care îţi pasă, şi care îţi oferă sprijin necondiţionat.
Fiecare are puncte de vedere diferite, dar nu cred că cineva ar vrea să-şi minimalizeze şansele pentru un viitor cât mai reuşit, din cauza unor mici „scăpări“. So try to be the best, not the rest!