Teen Press 
„All in all you’re just another brick in the wall“. Ei bine, precum nişte cărămizi în zidul celebru s-au adunat cei peste 50.000 de fani Roger Waters, în memorabila seară de 28 august, în Piaţa Constituţiei. Accesul în zona de concert a început cu ora 17:00, nu înainte ca Roger să salute mulţimea ce aştepta în rând să intre la unul dintre cele mai legendare show-uri ale lumii, urmând ca în jurul orei 20:00 magia să înceapă.
Cu o ploaie de artificii, o mulţime de steaguri roşii şi proiecţii impresionante pe zidul ce urma să fie construit în totalitate în timpul spectacolului – aşa şi-a făcut intrarea în scenă artistul, în jurul orei 20:30, cântând melodia „In the flesh“, la finalul căreia a fost lansat şi un avion militar către zid.
După piesa „The thin ice“, a urmat „Another brick in the wall“, ce a debutat cu un personaj gonflabil, reprezentându-l pe tiranul şi strictul profesor. Alături de Roger şi „terorist“, au apărut cei 15 copii de la Şcoala de Muzică şi Arte Plastice nr. 5, ce au cântat refrenul piesei, toţi purtând tricouri negre cu mesajul „Fear builds walls“. După acest moment, Roger a urat un „Bun venit“ călduros şi a ţinut un mic discurs în limba română: „Bună seara! Bine aţi venit. Sunt foarte fericit că mă aflu aici“, a început artistul, mulţumind apoi copiilor pentru acompaniament. Tot în limba română, co-fondatorul trupei Pink Floyd a dedicat piesa lui Jean Charles de Menezes, un brazilian confundat cu un terorist, ce a fost împuşcat în cap de către poliţia londoneză.
În timpul interpretării piesei „Mother“, Roger a făcut un „duet“ cu versiunea sa tânără, pe zid apărând imagini cu el din anul 1980 şi, tot în timpul proiecţiei pentru această melodie, o dată cu versul „Mother, should I trust the government? “, răspunsul a venit prompt pe zid, şi anume „La dracu’, nu!“, de aici şi un ropot de aplauze şi strigăte de aprobare a răspunsului, piesa încheindu-se cu citatul „Big mother is whatching you“.
Odată cu fiecare melodie ce trecea, proiecţiile erau din ce în ce mai spectaculoase, de la avioane militare care parcă veneau spre public la „Goodbye blue sky“, la imagini cu femei frumoase în interpretarea „Young lust“, iar zidul devenea uşor, uşor complet.
Waters a încheiat prima parte a show-ului cu „Another brick in the wall“ – partea a treia, precum şi cu „Goodbye cruel world“, „wall-ul“ fiind complet la pauză.
În timpul pauzei de aproximativ 15 minute, pe zid au fost proiectate o multitudine de imagini reprezentând victimele violenţelor armate din întreaga lume.
Partea a doua a „The Wall“ a debutat cu celebra piesă „Hey you“, fiind urmată de „Is there anybody out there“, „Nobody home“, dar şi de „Bring the boys back home“, proiecţiile de pe zid fiind unele dintre cele mai emoţionante, prezentând copii ce îşi revedeau taţii plecaţi la război, la care s-au adăugat mesajele antirăzboi, pacifiste, pe întreaga durată a concertului, ce au avut o puternică încărcătură afectivă.
Interpretarea piesei „Comfortably numb“ a adus cu ea proiectarea pe Casa Poporului a siluetei chitaristului aflat pe zid, iar la finalul piesei „In the flesh“ au apărut pe zid mesajele „Mulţumesc“ şi „Avem paranoici printre noi în seara asta?/Asta este pentru voi“, începând interpretarea melodiei „Run like hell“ şi o dată cu ea şi proiecţii spectaculoase.
„The trial“ a reprezentat sfârşitul zidului, acesta fiind dărâmat în timp ce Roger Waters striga „Tear down the wall!“. Un moment impresionant şi totodată emoţionant, ce a fost urmat de piesa „Outside de wall“ şi de prezentarea întregii trupe ce a realizat un spectacol care i-a lăsat pe cei mai mulţi muţi de uimire.
Se spune că de la un show ca acesta nu ai cum să lipseşti, fiind unic şi demn de văzut măcar o dată în viaţă. Şi pe bună dreptate! „The Wall“ vorbeşte oamenilor despre totalitarism şi despre dorinţa acestora de a-l învinge, albumul în sine pornind de la traumele suferite de protagonistul Pink, personaj ce îl are la bază pe Roger Waters, totul începând cu pierderea tatălui sau în Al Doilea Război Mondial.
Aşadar, acesta a fost, este şi va fi „The Wall“, un show unic în viaţă, un spectacol emoţionant şi incomparabil.
