Teen Press 
foto: Carina Coman – fotoreporter
Da, așa este. Din păcate, Zilele Culturii Japoneze au ajuns la final, după nu mai puțin de o săptămână de spectacole inedite, o săptămână în care bucureștenii au aflat câteva dintre secretele culturii nipone. Dacă ar fi să aleg trei cuvinte cu care să descriu sala plină ochi de oameni a Teatrului Odeon, acelea ar fi curiozitate, entuziasm și nerăbdare, dat fiind faptul că oamenii veniți la festival, atât români, cât și japonezi, erau din ce în ce mai doritori de a afla mai multe pe măsură ce spectacolul avansa.
Cea de-a patra zi a adus cu ea un spectacol special prin tehnica neconvențională a mimei, imterpretat de Makoto Inoue, venit special de la Praga, pentru Zilele Culturii Japoneze. Astfel, prin această interpretare inedită, domnul Makoto Inoue ne-a arătat cum mima este o adevărată artă și cum, acompaniat doar de o coloană sonoră ce imită mediul natural de viață, poți face un adevărat spectacol. După o scurtă pauză de un sfert de oră, publicul a fost invitat să asculte superbul recital de tobe Taiko realizat de CSRJ, unde fiecare sunet al tobei îți făcea inima să vibreze, ca mai apoi să fim martorii unei frumoase parade de kimonouri. Aici, nu numai că am văzut fel și fel de kimonouri, ci am văzut pe viu cum se îmbracă unul! Pot spune că nu este chiar așa simplu cum sunt tentați unii oameni să creadă. Îmbrăcarea unui kimono este un adevărat ritual, ce poate dura până la 6 ore. De asemenea, doamna Camelia Bașta ne-a spus câte ceva despre istoria kimonoului, de unde am aflat că pentru niponi purtarea culorii albe la nuntă nu semnifică puritate, ci mai degrabă un cortegiu funerar, datorită plecării fetei din familia ei de origine.
Nici cea de-a cincea zi nu se lasă mai prejos, venind cu un spectacol de lectură pus în scenă de actorii Teatrului Odeon. Piesa aleasă este, desigur, una niponă, și anume „Mesagerul Iadului“ (Monzaemon Chikamatsu), în regia lui Vlad Cristache. Ce a fost mai exact? Ei, bine, a fost o piesă de teatru, numai că textul a fost citit de către actori. La început, sinceră să fiu, credeam că nu îmi va trezi interesul câtuși de puțin, însă după ce am intrat bine, bine în acțiune, totul era fantastic, și nu vă mint! Piesa povestea cum dragostea este mai puternică decât orice altceva, astfel încât tânărul Chubei, îndrăgostit până peste cap de frumoasa curtezană Umegara, a ajuns până la a fura banii ce erau destinați altor oameni (el și familia lui fiind curieri) numai pentru a o răscumpăra pe iubita lui Umegara. În final, aceștia fug împreună ajungând în satul natal a lui Chubei, aici ajutați de tatăl și prietenul lui cel mai bun a lui Chubei, însă fără succes; aceştia sunt prinși de autorități. Toată această poveste a fost urmată de minute de aplauze și de o dezbatere despre teatrul nipon, dezbatere susținută de Akihiko Senda, critic de teatru, și Camelia Basta.
Și uite-așa, ajungem încet, încet la final. Ultima zi a fost categoric pe gustul bucureștenilor, aceasta punând în scena o ceremonie de ceai. Aici am aflat că noi, românii, putem percepe ceaiul japonezilor precum un grătar de-al nostru, că o astfel de ceremonie durează până la 6 ore și că japonezii sunt foarte pasionați de ustensilele pentru ceai, astfel de-a lungul ceremoniei purtând discuții despre aceste ustensile. Ceremonia de ceai cuprinde luarea mesei, ce durează circa o oră, o oră şi jumătate, urmată de o pauză, timp în care gazda aerisește camera și o mătură bine, restul timpului fiind împărţit între ceaiul gros și ceaiul subțire. Publicul a fost plăcut surprins de această reprezentație a ceremoniei de ceai și a venit cu fel și fel de întrebări. Seara a fost încheiată cu un dans tradițional și anume Sakura Sakura, ca mai apoi oaspeții să fie serviți cu ceai verde.
Zilele Culturii Japoneze au fost într-adevăr un mega succes! Bucureștenii au plecat de la teatru cu zâmbetul pe buze, admirând din ce în ce mai mult acești omuleți cunoscuți mai mult pentru jocurile video pe care le fac. Așteptăm cu interes să vedem ce porție de cultură ne oferă Tetrul Odeon la anul!
