Interviu Octavian Andronic

de Vladimir Pogonariu – redactor
foto: Ion Mateş – fotoreporter

Octavian Andronic este jurnalist, publicist şi caricaturist, cunoscut mai ales pentru lucrările sale difuzate şi la televizor şi intitulate „Andografia zilei“. Momentan scoate o antologie cu lucrările sale, „Andografia 2010“, şi a avut o expoziţie de artă, „2 în 1“, împreună cu fiica sa.

R.: Cum era liceul în Câmpulung Muscel?
Ando: Era un liceu cu o foarte bună reputaţie, cel mai bun din judeţ, cu un procentaj foarte mare de admitere în facultate; cam 90% dintre elevi intrau la facultate, cu profesori de modă veche, care făceau din meseria lor un soi de apostolat. Comparativ cu atunci, nimic nu m-a convins că şcoala de astăzi e mai bună ca cea de ieri, ba din contră.

R.: Cum era Octavian Andronic, elevul?
A.: Am fost un elev mediocru (n.r. – râde). În sensul că nu m-am omorât cu firea. Am învăţat cu precădere la materiile umaniste, chiar dacă am urmat un liceu cu profil real.

R.: Caricaturizaţi profesorii?
A.: Da, toate caietele mele, la sfârşit, erau caricaturi cu profesorii, fapt ce a adus cu sine note scăzute la purtare.

R.: Să înţelegem că profesorii nu au apreciat de loc „operele“ dumneavoastră?
A.: (n.r. râde) Nu. De altfel nici eu nu am fost convins că este un drum de urmat. Era o chestiune făcută mai mult de amuzament.

R.: Cum de aţi intrat în presă?
A.: Eu am fost pregătit să fiu profesor de Limbă şi literatură română, chiar dacă nu am predat nicio oră. În timpul facultăţii am colaborat la diverse publicaţii, în special publicaţii de sport. Colaborarea a fost, de asemenea, determinată de nevoia de a câştiga un ban, pentru că banii obţinuţi din vânzarea cartelei de bursier nu îmi ajungeau. Astfel, printr-o şansă deosebită, la terminarea facultăţii, am fost angajat la „Informaţia Bucureştiului“, deoarece personalul de atunci al redacţiei era îmbătrânit.

R.: Care a fost motivul pentru ca aţi fondat „Libertatea“ în ’89?
A.: De fapt nu am fondat un ziar nou pentru că cei care au făcut ziarul „Libertatea“ erau cei care au lucrat până atunci la „Informaţia Bucureştiului“, însă pentru toţi era evident că venise momentul în care puteam şi trebuia să facem altceva decât s-a făcut până atunci, şi anume să scriem adevărul şi să scriem despre realitatea cu care ne confruntam atunci. A fost ca o descătuşare.

R.: Observăm acum că „Libertatea“ nu mai e ceea ce a fost la început.
A.: Nu. Până în ’98 a fost un ziar generalist, influent din punct de vedere politic. Era un ziar foarte pupular şi foarte influent. În acel an, noii proprietari au decis să facă din el un tabloid, din motive comerciale. Mişcarea se pare că a fost inspirată, pentru că „Libertatea“ a rămas unul dintre cele mai vândute ziare până la această oră. Dar nu a mai fost şi nu a mai semănat în niciun fel cu ce fusese până atunci.

R.: Care este legătura dintre amosnews şi informatia.ro?
A.: De fapt sunt unul şi acelaşi lucru. Am ales adresa de ip informaţia.ro fiind mult mai sugestivă. Informaţia.ro Amos News e o agenţie de ştiri în sensul clasic al termenului, dublată de elemente care fac din ea şi un ziar electronic. E o combinaţie de agenţie de ştiri şi ziar electronic.

R.: Anul trecut aţi avut 190.000 vizitatori în luna ianuarie în timp ce în aceeaşi lună a acestui an nu aţi avut decât 130.000. Cărui fapt i se datorează acest lucru?
A.: Da, a fost o cădere în trafic, pe care am început să o recuperăm. Are motive diferite, specialiştii nu au putut să îmi dea un răspuns foarte clar. Bănuiala noastră e ca mulţi dintre algoritmii Google s-au schimbat. Căderea de trafic se referă mai mult la zona de căutări, decât la aceea a vizitatorilor obişnuiţi.

R.: De ce v-aţi gândit să vă publicaţi caricaturile într-o antologie?
A.: Cred că este o intenţie normală şi firească. O caricatură zilnică trăieşte cât trăieşte şi ziarul, adică o zi. Având-o însă într-o selecţie poţi să îţi dai seama mai bine de modul în care sunt văzute evenimentele din punctul de vedere al ironiei, al satirei, al umorului în general.

R.: Poate fi considerată această antologie o „istorie în caricaturi“ a ultimului deceniu?
A.: Da, cred că da. Cine şi-ar pune mintea să rescrie o istorie a evenimentelor care se pretează, cred că ar avea o surpriză. Însă, în paralel cu această carte, am început să public o cronologie comentată a deceniului 2000-2010. Fiecărui an îi este dedicat câte un volum în care se regăsesc comentariile scrise zilnic de-a lungul anului respectiv. Acesta va fi un instrument mult mai preţios pentru cei care vor dori să scrie istoria acestui interval, văzută dintr-un unghi subiectiv.

R.: Andografia zilei a avut succes cât timp a fost televizată. De ce aţi renunţat la ea?
A.: Eu nu am renunţat să le mai fac. Această denunţare s-a produs în momentul în care s-a schimbat conducerea postului public. Alt motiv ar fi mai ales faptul că în vizorul criticii şi satirei s-au aflat prea des cei din fruntea ţării. Ea va fi însă reluată de către un post de televiziune din Constanţa, Neptun TV.

R.: Ce aţi vrut să spuneţi prin seria cărţilor „Dicţionar politic“?
A.: În această serie am selectat articole scrise de-a lungul timpului despre principalele personaje ale vieţii publice. Până în prezent au apărut trei volume: „B de la Băsescu“, „I de la Iliescu“ şi „N de la Năstase“. Nu ştiu exact care va fi următorul.

R.: Caracterizaţi presa de acum, după 22 de ani de democraţie.
A.: Mi se pare evident faptul că nu se află într-un progres faţă de presa dinainte unde, cu tot neajunsul controlului ideologic al presei, ceea ce se scria era măcar de bună calitate jurnalistică. Jurnaliştii ştiau gramatică, ştiau să nu pună virgulă între subiect şi predicat, ştiau chiar să desfăşoare o ştire în termenii clasici al celor 5 W. Din păcate, au avut acces în presă foarte mulţi oameni care nu aveau nicio legătură cu presa sau talentul necesar. Lucru peste care s-au suprapus şi o grămadă de interese comerciale, politice şi de altă natură. De aceea peisajul presei este tot mai sărac. Zilnic dispar titluri consacrate, dar înfloresc tabloidele şi publicaţiile de nişă.

R.: De ce se întâmplă toate acestea?
A.: Pentru că oamenii ca voi nu au reuşit încă să intre în focul bătăliei publicistice propriu-zise. O schimbare va veni doar de la o nouă generaţie de publicişti care vor crede în meseria lor şi menirea jurnalismului.

R.: Acelaşi lucru se va întâmpla şi în politică?
A.: Este de sperat. Poate că în politică lucrurile vor merge mai greu pentru că acolo schimbările sunt mai dificil de făcut. Dar cred că restul societăţii va putea să împingă şi politica spre o etapă calitativă nouă.

R.: Ce efect a avut expoziţia „2 în 1“?
A.: Mie îmi e greu să spun ce efect a avut. Faptul că în zilele în care am stat la galerie am văzut foarte mulţi oameni tineri uitându-se la operele mele şi ale fiicei mele, este reconfortant.

R.: Unde vreţi să ajungeţi cu amosnews?
A.: Prima dorinţă este să se adeverească profeţia primului-minstru şi România să iasă odată din criză, pentru că situaţia economică îşi pune amprenta şi pe posibilităţile de funcţionare a agenţiei. Sper că această criză şi politică pe care o duce guvernul să nu îngroape definitiv şi agenţia.