Interviu Elena Moroşanu

de Sabina Lazăr – redactor
foto: Cristina Guja – colaborator foto

Elena Moroşanu este o prezenţă plăcută pe scena muzicii jazz din România. A terminat liceul anul acesta, doreşte să intre la Conservator şi este deja studentă la Facultatea de Limbi Străine. Cu profesori precum Anca Parghel şi cu colegi de scenă precum Florin Răducanu, vom mai auzi multe despre această tânără voce a jazz-ului.


Interviu Elena Moroşanu

R.: În primul rând, cum ai căpătat această pasiune pentru muzică, având în vedere că ai început să cânţi de când erai un copil, de la şapte ani.
Elena Moroşanu: E o poveste lungă. Eu am început, de fapt, să cânt muzică uşoară, ca toţi copii de altfel şi, într-o zi, am descoperit o casetă de jazz care mi-a plăcut foarte mult, iar tatăl meu m-a dus la festivalul de la Braşov. Astfel am cunoscut-o pe Anca Parghel şi am avut un recital cu ea, am luat şi un premiu. De atunci am devenit eleva dumneaei, în fiecare vară ne întâlneam, iar, ca un fel de practică a orelor cu ea, mergeam în club şi cântam alături de dânsa atunci când avea concerte. Tot prin intermediul ei l-am cunoscut pe Mircea Tiberian, cu care am colaborat destul de des. Apoi am venit la Liceul de Muzică „George Enescu“ din Bucureşti şi aici am început să lucrez cu Florin Răducanu, cu care am scos şi un CD. Într-un fel, mi-a fost mai uşor să intru în lumea muzicii datorită Ancăi Parghel, deoarece, prin intermediul ei, am reuşit să cunosc mulţi muzicieni de jazz consacraţi din România şi asta m-a ajutat, pentru că am mai cântat alături de ei în cluburi de jazz.

R.: Cum a fost colaborarea cu Florin Răducanu?
E.M.: A fost o colaborare frumoasă şi de lungă durată, pentru că am avut proiecte destul de importante cu el. Am participat la Festivalul de Jazz de la Sibiu, iar anul trecut la Festivalul „George Enescu“, unde am cântat cu o orchestră. Acesta din urmă a fost proiectul lui şi s-a numit „Teme clasice în prelucrări moderne“. Acum s-ar putea să urmeze, tot alături de Florin Răducanu, o serie de concerte în Austria, la Viena şi la Graz.

R.: Din perspectiva ta de tânără artistă în lumea muzicii, cum crezi că este perceput jazz-ul în România? Avem câteva festivaluri importante de gen, precum cele din Sibiu sau Gărâna, totuşi majoritatea populaţiei se axează pe mainstream. Crezi că e greu pentru un muzician aflat la început de drum să intre în lumea asta?
E.M.: Nu e greu să intre, e mai greu să reziste. După cum ai spus şi tu, avem un public destul de restrâns şi, din păcate, sunt puţine cluburi în care se cântă jazz. Nu e chiar aceeaşi situaţie ca în alte ţări europene. Sunt mai puţini oameni care vin la concerte, care plătesc bilete şi nu putem să ne comparăm cu cluburile care promovează alte genuri muzicale. Ştiu asta din proprie experienţă pentru că am avut un proiect şi cu Morandi şi chiar am fost alături de ei în concerte în Moscova, Grecia, Ucraina şi cluburile sunt mult mai pline la astfel de concerte.


Interviu Elena Moroşanu

R.: E vreo diferenţă între colaborarea ta cu Anca Parghel sau Florin Răducanu faţă de cea cu Morandi? Sunt genuri de muzică diferite, însă mă refer mai mult la experienţa pe care ai avut-o în urma lor.
E.M.: A fost ceva nou, e normal să fie şi diferit. Alături de Morandi am învăţat să compun piese mai bine, am învăţat mai multe lucruri despre cum ar trebui să fiu pe scenă, ce înseamnă să mergi la emisiuni, cum să vorbeşti. În mare, chestiunile legate de mass-media. Iar acestea mi-au prins bine, deoarece eu în continuare lucrez cu el şi consider că trebuie să le îmbin, oarecum, pe amândouă.

R.: Ai participat la festivaluri de jazz din ţară, poate cel mai notabil fiind cel de la Sibiu. În ciuda faptului că eşti obişnuită cu scena, presupun că un spectacol de profil şi de o asemenea anvergură nu trece fără nicio emoţie. Cum ai simţit experienţa asta ştiind că pe acea scenă au păşit atâţia mari artişti ai jazz-ului?
E.M.: M-am simţit foarte bine, dar şi copleşită în acelaşi timp. Mai ales la Sibiu unde oamenii chiar ascultă jazz şi vin la concerte. Am fost surprinsă prima dată când am văzut scena şi piaţa, am zis că s-ar putea să nu fie chiar atât de multă lume. Dar atunci când am început erau foarte mulţi oameni acolo. Teama oricărui muzician este aceea de a nu avea public în sala de concert. A fost o atmosferă plăcută, iar, în ceea ce priveşte publicul care a venit, m-a făcut să cred că se poate ca un eveniment de jazz să se bucure de o audienţă mare şi că doar trebuie insistat.

R.: Cum ai ajuns la concluzia că ceea ce îţi doreşti este să faci muzică? Şi poate cel mai important este motivul pentru care ai ales tocmai jazz-ul dintre toate celelalte genuri muzicale.
E.M.: Oarecum jazz-ul m-a ales pe mine, pentru că din întâmplare am început să ascult caseta aceea şi mi-a plăcut foarte mult. După care am început să mă informez cu privire la mai mulţi artişti şi m-a acaparat din ce în ce mai mult. Şi prin faptul că am cunoscut-o pe Anca am avut ocazia să văd cum e la concerte, ce înseamnă să cânţi într-un club de jazz şi probabil şi asta m-a atras.


Interviu Elena Moroşanu
Elena Moroşanu a mai colaborat şi cu celebra Anca Parghel

R.: Există vreun muzician din România sau din afară alături de care ţi-ar plăcea să ai un concert?
E.M.: Din străinătate mi-ar fi plăcut foarte mult să cânt alături de Bill Evans, Chet Baker, Keith Jarrett. Dintre artiştii noi pot să spun că îmi place foarte mult Esbjörn Svensson Trio, dar sunt mulţi, mi-e greu să aleg.

R.: După câte am înţeles, în luna martie a acestui an ai avut lansarea albumului „I feel free“, în Art Jazz Club. Poţi să ne povesteşti cum a luat naştere albumul?
E.M.: Pe album am colaborat cu Florin Răducanu şi cu Jasper Bloom, un saxofonist din Olanda. CD-ul cuprinde, de fapt, înregistrări de la Festivalul de la Sibiu, de la Festivalul „George Enescu“ şi chiar de la Galele Jazz-ului. Sunt mai multe piese live care au fost puse laolaltă pe un album. Florin Răducanu s-a ocupat în mare parte de asta pentru că e produsul lui.

R.: În 2008 ai fost nominalizată în cadrul Galelor Jazz-ului la secţiunea „revelaţia anului“, iar în 2009, la Sibiu, ai primit premiul pentru cea mai bună vocalistă de jazz. Cu atâtea reuşite în spate simţi că te bucuri de un alt statut în faţa organizatorilor de concerte sau a caselor de producţie?
E.M.: Poate, din punctul meu de vedere nu s-au schimbat foarte multe. Eu consider că încă mai am de învăţat, de studiat. Concertele, probabil, vor urma ceva mai târziu. Acum abia am terminat liceul, urmează admiterea la Conservator.


Interviu Elena Moroşanu

R.: Ai terminat Liceul de Muzică „George Enescu“ din Bucureşti. Pentru dezvoltarea ta ca muzician simţi că a avut vreo influenţă alegerea unui liceu de profil?
E.M.: E altă atmosferă la un liceu de profil, pentru că am avut mulţi colegi la jazz, am colaborat cu Toma Dimitriu care e un pianist foarte talentat. La un astfel de liceu se ascultă muzică, se mai organizează concerte şi având un grup de prieteni şi de colegi care sunt interesaţi de acelaşi lucru parcă ai şi posibilitatea de a creşte în domeniul acesta.

R.: Personal, te-am cunoscut în cadrul unui concert alături de Toma Dimitriu, Matt Smith şi Michael Acker. Poţi face o comparaţie între noua generaţie de muzicieni şi deja consacraţii „părinţi“ ai jazz-ului în România? Este vreo diferenţă de mentalitate, simt altfel muzica?
E.M.: Bineînţeles că există diferenţe. Noi suntem dispuşi să mergem către partea mai nouă a jazz-ului, cel puţin mie asta îmi place şi colegilor mei la fel. Tot timpul se poate revoluţiona ceva în jazz. Chiar avem nişte idei de proiecte pe care sper să le punem în aplicare şi urmează ca voi să decideţi dacă am reuşit să facem ceva bun. Avem un plan să organizăm un concert, cred că va fi pe 10 septembrie, fie la Green Hours, fie în Art Jazz Club.

R.: În final, ai vreun mesaj de transmis pasionaţilor de jazz care citesc revista Teen Press?
E.M.: Să sperăm că sunt cât mai mulţi. Mi-aş dori să asculte cât mai multă muzică bună şi să vină cât mai des la concerte. Altfel se transmite totul atunci, când eşti la un concert live, faţă de momentele în care asculţi un CD. Şi este o experienţă mult mai plăcută pe care trebuie să o trăiască măcar o dată.


Interviu Elena Moroşanu

Recommended Articles

4 Comments

  1. soooper articolul…Elena Morosanu e o0 femeie extraordinara

  2. feli 😀

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *