Groapa

Coltul Meu

[youtube]poSJ03KX9A8[/youtube]

de Aksauhaya – cititor

K era depedent de ketamină. Mare amator de metafore pe care le întrebuinţa de câte ori avea ocazia pentru a-şi ascunde adevăratele păreri. Toţi ceilalţi puteau interpreta orice. În definitiv el era cel ce intepreta totul spre greşit, nimic sau tăcea nemaivând ce să scoată din golul interior. Pofta exagerată de mâncare este rezultatul unei greşite gestionări a consumului de alimente, explică doctorul Gheorghe Mencinicopschi. Renunţase la ketamină. Nu mai avea bani nici măcar de ţigări. Fuma chiştoace sau scotea tutunul din ele şi îşi făcea ţigări din foi de ziar. Îşi umplea o cană de cafea, turna lapte pestea ea şi ieşea afară în spatele blocului unde vecinii încă îşi mai păstrau obiceiurile strămoşeşti de a planta flori sau copaci, alţii legume…aştept să se coacă roşiile că să arunc cu ele pe un perete alb şi să zic că eu sunt artistul. Toţi vor aplauda şi K se va gândi la ketamină. Rufele erau murdare de scrum. Încă ude, degeaba mai bătea vântul. Trebuiau spălate a doua oară. De fapt nu ştii niciodată de câte ori se spală un tricou sau de ce începe să miroasă. Ca apa care curge la baie aşa prosteşte şi ţi-e lene să învârti puţin robinetul şi gata. Grădina din spatele blocului semăna cu o pădure din Venezuela unde se ascund naziştii infiltraţi printre membrii tribului Yanomamo dansând până la capătul pământului/puterilor. Acsauhaya e şeful tribului. El dansează cu păsările înveşmântat în albastru cerului, începea să plouă cu transpiratia lui produsă de zeul Soare cu dinţi şi Amochi-Radu. K nu e nazist aşa că junglă lui e o grădină din spatele unui bloc de nefamilişti plin de familii suprasolicitate. Moartea absurdă şi lentă a unui gunoier plin de zel. Drojdia societăţii care ajută la creşterea oamenilor din aluat. K fugea de cozonaci când era mic. Îi consideră diabolici, gata să împroaşte cu rahat în el ca o creatură extraterestră, fugitivă, sictirită de americani.Crăciunul întotdeauna fusese ceva înspăimântător. Scaunul pe care stătea K în grădină era din plastic furat probabil de la o terasă. Rosu cu spătar. În genere confortabil-depinde de starea de spirit. Care spirit?! Spiritul lui K. În fiecare dintre noi e un K. Dar nu toţi suntem Akfak. Viaţa lui K e tristă ca romanele lui Kawabata. Îţi lasă un gol în stomac. O dorinţă de a intra în tine şi rămâne acolo prapusindu-te la infinit în K-hole.

Recommended Articles

Leave a Reply

Your email address will not be published.