Teen Press 
foto: Carina Coman – seminarist foto
V-aţi întrebat vreodată cum este învăţământul peste Atlantic? Aţi fost vreodată curioşi dacă tipii ăilalţi învaţă mai bine/greu/distractiv? Şi dacă da, poate v-aţi interesat. Şi dacă da, poate aţi auzit că sunt proşti. Şi dacă… Ca să clarificăm, nu, nu sunt proşti, deoarece:
Pentru început, peste mare sunt foarte multe diferenţe faţă de Europa, dar să încercăm să ne concentrăm pe învăţământ. Nu cred că aveţi nevoie de modelul de învăţământ din România. Cum este acolo? Extrem de fain, extrem de diferit, extrem de… ciudat. Sunt alte obiective, alte metode, alte mentalităţi.
În primul rând, se pune mai mult accentul pe practică. Mai „foarte mult“. Nu interesează pe nimeni cât face radical de ordin 630 dintr-o expresie cu 5 radicali, două fracţii şi patru formule. Acolo poţi să înveţi să foloseşti un GPS, să construieşti nişte roboţi, să faci o casă sau să scoţi o operă de artă, şi asta la liceu. V-ar plăcea, nu? Adică cine nu ar vrea să facă aşa ceva în locul orei plictisitoare din clasă?!
O altă chestie foarte diferită de noi, acolo nu prea te obligă nimeni să fii atent la ore, sau să scrii, sau să nu mesteci gumă. Se pun absenţe, se dau teste şi toate alea, dar nu proful este „The Master“, ci elevul. În multe cazuri, poţi să faci ce vrei la ore: să dormi, să faci orice altceva decât să fii atent, dar să ai note de trecere la teste şi să absolvi cursul. Ah, legat de asta, încă o chestie foarte faină: poţi să îţi alegi ce cursuri faci. Nu sunt bine informat cu privirea la asta, dar poţi să îţi alegi materiile, cu condiţia să ai un anumit număr de puncte (credite) la fiecare specializare pentru a trece anul. Specializările sunt engleză, matematică, ştiinţe, ştiinţe sociale. Îţi alegi cursuri ce depind de specializarea respectivă (de ex. Algebră pentru matematică) etc., iar în funcţie de liceu şi de anul de studiu, poţi avea mai multe ore alese strict după preferinţele personale. Faci ce vrei să faci în viaţă! Aşa mai zic şi eu învăţământ.
Daaaar, avem şi puncte contra, şi majoritatea rezultă din punctele pro: la terminarea liceului, nu ai o masă omogenă de oameni care ştiu 15-16 materii bine (Europa much?), ci o masă haotică, care ştie fiecare ce vrea, informaţii care nu sunt adâncite, deorece materia este generală (ca exemplu avem matematica – abia în clasa a 11-a se fac funcţiile şi la un nivel absolut minor în comparaţie cu noi). Altceva: la liceu ai, de obicei, vreo cinci-şapte materii, pe care le ai cam zilnic, într-o îngrozitoare rutină. Şi, în plus, dacă nu ştii ce vrei să te faci „când vei fi mare“, pe ce te specializezi?
Cam astea sunt impresiile personale şi generale a ceea ce reprezintă învăţământul peste ocean. Oare cum e mai bine?
