Teen Press 
foto: Andreea Retinschi
Mama: Ție nu-ți place aglomerația de niciun fel și ai ieșit din casă?!
Tata: Aglomerația asta îmi place.
Și eu mergeam cu unul în stânga și celălalt în dreapta. Mergeam și zâmbeam. Din când în când, odată cu toată lumea, mai și strigam. Vedeam oameni cu portavoce și râdeam singură când mă gândeam că tata nu are nevoie de așa ceva – o are încorporată în glas.
Am plecat cu ai mei de acasă la ora nouă. Mergeam hotărâți și revoltați spre Piața Victoriei, dar lumea deja plecase de la Palatul Victoria și se îndrepta spre Ministerul de Interne. Gloata era organizată și nervoasă, dar nu s-a apelat la violență. Erau mulți părinți cu copii mici în cârcă. O fetița striga timid: „Jos Ponta“. Unii băteau în ligheane și tobe, alții agitau sticlele umplute pe jumătate cu pietre. Mulțimea era dezamăgită de cei care sunt la putere, dar mai exista și un alt sentiment. Printre toate scandările și înjurăturile, printre sunetele de tobă, vuvuzelă și fluier se simțea mândria unui popor unit.
Pe Calea Victoriei se striga cel mai des „Ieșiți din casă dacă vă pasă!“. Toți se uitau în sus, la cei de la geam, care n-au vrut să iasă în stradă. Oamenii care priveau marșul de la balcon au întrat rușinați în casă după primul strigăt. Ba unii chiar și-au stins lumina, probabil de frica mulțimii gălăgioase.
În fața mea vorbea un om, puțin trecut de 40 de ani: „Da, țara e de rahat, da ce rezolvăm dacă plecăm cu toții?“
Tocmai aici e și problema: nu rezolvăm nimic. Nu e o soluție să plecăm. Trebuie să rămânem aici, în țara noastră. Să avem grijă de ea și de noi, de generațiile de dinainte, care au ieșit în stradă la Revoluția din ’89 cu speranță că vor schimba ceva, de generația noastră, care poate schimba ceva și mai ales de generațiile următoare, care sperăm să nu fie nevoite să schimbe ceva.
Românii se complac de 26 de ani încoace. Nu sunt doar politicienii de vină că lucrurile merg prost de atâta timp. Ne căutăm mereu scuze: „societatea și sistemul sunt de vină!“.
Noi suntem societatea care face parte din sistem. Ne învârtim cu toții într-un cerc vicios. Politicienii fură. Oamenii „fentează“ sistemul din cauza politicienilor care fură, care nu se țin de cuvânt. Oamenii muncesc, își plătesc taxele, dar banii nu ajung niciodată unde trebuie. Avem mai multe catedrale și biserici decât spitale și școli, în care nu au fost investiți acei bani. Spitalele noastre nu sunt dotate corespunzător și duc lipsă de personal și resurse, iar pentru majoritatea școlilor contează doar aparențele și renumele, foarte rar educația propriu-zisă.
Ceva trebuie să se schimbe pentru a nu fi și următorii 26 de ani la fel. Poate nu reușim prea multe dacă ieșim în stradă, dar dacă stăm acasă clar nu schimbăm nimic. Azi și-au dat demisia Primarul Sectorului 4 și Premierul. Poate mâine urmează demisia Vice-premierului și a Ministrului Sănătății.
Suntem mințiți și prostiți pe față, pentru că se poate. În țara lui „orice se poate“, ei iau, iar noi plătim. Autorizațiile cluburilor și a localurilor se primesc lejer, în schimbul unei sume de bani, desigur. Drept dovadă stă incendiul din clubul Colectiv de vineri seară, în care 27 de persoane au murit. Ulterior au mai murit 5 pe patul de spital. Pentru ei a fost un accident, un incendiu, un număr. Pentru noi? Capătul fitilului.
Tinerii din Botoșani s-au organizat frumos și au realizat un video cu mesajul „Gandește, România!“. Una dintre fete spune așa: „Suntem spălători de vase în restaurantele voastre. Suntem vânzători în magazinele voastre. Suntem acolo unde vreți voi să fim“.
Aseară am fost unde am vrut noi și nici astăzi nu vom sta acasă.
