
foto: Roxana Leocovici – fotoreporter
Ţintele uşor realizabile sunt nasoale, super plictisitoare. Niciodată nu mi-au plăcut. De aici şi ideea că de ce să vreau să fiu a doua când pot să vreau să fiu prima?!
Mai sunt şi oameni apartenenţi la o grupă socială mai joasă, de care m-am săturat. Eu, una, sunt sătulă până-n vârful degetelor de ăştia super la locul lor (categoria 1) şi de ăştia cu ţeluri mici (categoria 2).
Ca să mă explic: când mă refer la cei din categoria 1, nu mă refer la „fraierii“ ăia care nu se-mbată ca porcii şi nici la „fraierii“ ăilalţi care nu se păruiesc în mijlocul străzii. Ci la cei care nu ştiu nici măcar minimul din ce vor de la viaţă, n-au pasiuni, n-au păreri.
În categoria 2 îi includ pe cei ce n-au în ei ambiţia care să-i facă fruntaşi. Acu’, mai sunt o groază de oameni care se mulţumesc prin a fi cei mai buni dintre cei mai proşti – a nu-i include în clasificarea mea!
Şi să vă mai zic un secret micuţ pe care şi eu l-am primit cândva de la o persoană importantă: poţi să faci ce vrei! Pentru că „EU POT“ (în contextul ăsta, tu). Cum mă-nvăţa odinioară un tovarăş: priveşte sus, ţinteşte sus, aspiră sus!
Ce e ieşit din tipare şi ce e greu de realizat este nou şi interesant, deci atrăgător. Nu ai cum să ştii asta până n-o simţi pe propria piele. Tu n-ai avut niciodată un vis maaare?
Ce ziceţi ca de azi să ne stabilim obiective ŞI mai înalte decât cele pe care le aveam până acum?
Imi place articolul tau. Chiar ar fi frumos daca fiecare dintre noi ar avea un tel maret, in domenii diferite, in loc sa urmeze turma si daca e sa se iveasca o ocazie, bine, daca nu, nu se obosesc. E bine sa faci si ceva intr-un anume sens, nu sa astepti sa vina…ca s-ar putea sa nu vina niciodata.
Pana vara asta, scopul meu a fost sa iau bacul cu medie mare ca sa intru la o facultate la buget, intrucat parintii nu isi permit sa imi dea bani ptr o facultate. Si am reusit. Acum sunt cam fara tel, si incerc sa imi gasesc unul. Partea naspa in toata treaba asta este atunci cand indeplinirea telului depinde si de mijloace independente de tine, nu numai de vointa proprie. Mai ales in Romania, unde da, ai nevoie de pile, sau recomandari ca sa obtii un job, sau anumite favoruri.
Frumoasa incheierea, toti trebuie sa avem un tel in viata, sa stim ce vrem si cum sa ne indeplinim visele. Oricat de grele ar fi vremurile de astazi, articolul tau ne indeamna sa nu ne pierdem visurile…. spor in continuare la scris!
multumesc pentru comentarii si aprecieri :d
@Andreea: cand indeplinirea scopului depinde si de mijloace independente de tine, si nu doar de vointa proprie, ai un obstacol in plus. apoi depinde doar de tine si de situatie cum treci de el (generalizez, nu ma refer neaparat la exemplul tau cu job-ul 😛 ). cel putin asa vad eu lucrurile.