Ce are romanul in casti?

ce are romanul in casti

ce are romanul in casti

de Irina Constantin – seminarist
foto: Cătălina Cosma – seminarist foto

După ce am participat la nişte cursuri, am avut ocazia să rămân la o vorbă cu o tipă din Estonia. Printre alte discuţii, mi-a spus că proprietarii casei în care locuieşte ascultă o muzică ciudată pe care o numesc „manele“. M-a întrebat dacă este ceva tradiţional în România, căci acei indivizi afirmau că tuturor ne place.

Primul meu gând a fost: „Dar eu nu ascult aşa ceva şi nici prietenii mei nu o fac!“. Apoi, am început să analizez şi să îmi amintesc cum vecinul de la etajul opt mă trezeşte în fiecare dimineaţă pe ritm de jazz, prietenii mă cheamă la concerte rock, aud tonuri de apel cu piese rap prin metrou, săptămâna trecută am auzit nişte reggae în club şi aşa mai departe. Măi, românii nu-s manelişti! O parte dintre ei sunt, într-adevăr, însă nu putem generaliza, căci nu este cazul.

De aici a pornit următoarea întrebare: ce ascultă, de fapt, românii? Ce altă modalitate mai bună de a afla, dacă nu întrebându-i chiar pe oameni? Zis şi făcut. Am cutreierat prin diferite părţi ale oraşului şi am ajuns la o concluzie: încă ştim să ascultăm şi muzică bună. Desigur, ăsta este un termen relativ, căci fiecare dintre noi consideră propriile preferinţe ca fiind cele „bune“.

Aparent, peste tot găsim doar oameni care ascultă muzică ce se difuzează la TV, astfel dând impresia de o turmă de oi cu priviri fixe, ce fredonează Rihanna şi Justin Bieber (două exemple luate la nimereală).

Totuşi, este clar că dubstep-ul şi dnb-ul sunt predominante în rândul puştimii, mai ales în ultima perioadă, urmate de rock/ metal şi rap. O bună parte din oameni este familiarizată şi cu reggae, jazz, blues şi chiar muzică clasică. Serios, am cunoscut persoane care chiar ascultă Beethoven în parc, în timp ce îşi plimbă câinele sau îşi fac cumpărăturile.

Cât despre concerte, majoritatea românilor merg la 1-2 pe lună, dar au căştile în urechi de câte ori au ocazia: în metrou, în autobuz, acasă sau la serviciu. O parte mai mică, dar totuşi semnificativă, frecventează şi concertele underground.

Aşadar, cine susţinea până acum că suntem o naţie de manelişti, ar trebui să se gândească din nou. Poate că suntem dominaţi, aparent, de nebunia comercială de la televizor şi asaltaţi de maneaua băieţilor prietenoşi şi veseli din spatele blocului. Însă, asta nu înseamnă că trăim într-o cutie izolată fonic, cu pereţii construiţi din muzică de proastă calitate.

Recommended Articles

3 Comments

  1. foarte frumos articolul. bravo!!!

  2. Pomenești în articol de dubstep, dnb ș.a., de Bieber și zici că nu e muzică de proastă calitate. Ești cumva de părere că ce nu e manea, e bună? A, pardon, maneliștii nu compun supradozați de metadonă sau ketamină, doar puțin beți sau excitați, deci de prost gust. Când o exista calitate, de orice natură, în dubstep și dnb, ori la Bieber & comp., atunci să ne fie rușine de manele.

  3. Am mentionat ca nu toti romanii asculta manele, apoi am afirmat ca o parte din ei asculta “muzica de MTV” (n-am spus nicaieri ca Bieber e muzica de buna calitate, nu stiu de unde ai tras concluzia asta).
    Nu sunt de parere ca orice nu-i manea este clar bun, chiar deloc. Dupa cum am spus, fiecare considera “bune” propriile preferinte. Asadar, avem o perceptie diferita asupra calitatii, drept urmare nu vreau sa judec nici dubstep-ul, nici dnb-ul, nici pe Bieber. Nu asta era scopul articolului.

Leave a Reply

Your email address will not be published.