Teen Press 
Proaspat divortat, Cal se trezeste la 40 de ani aruncat in jungla intalnirilor. Cu o freza la moda acum 25 de ani, haine total nepotrivite si replici jalnice de agatat, are nevoie urgenta de ajutor. Si il primeste de la masculul alfa Jacob, un playboy versat.
Razi in hohote cu Steve Carell, Ryan Gosling, Julianne Moore, Emma Stone si Marisa Tomei: A Naibii Dragoste, o comedie Warner Bros. Pictures, distribuita de MediaPro Distribution. Din 16 septembrie in cinematografe.
*Cele mai impresionante povestiri vor fi alese de catre Teen Press.
*Concursul se încheie în data de 20 Septembrie, ora 23:59
**Numele real şi complet cât şi adresa de e-mail sunt necesare.
***Câştigatorii vor fi anunţaţi in dimineaţa zilei de 21 Septembrie.
***Invitatiile sunt valabbile in perioada 26-29 Septembbrie.
UPDATE
De data aceasta nu am mai apelat la random.org. Am citit fiecare povestioara si va spunem ca toate merica citite, dar doar 3 sunt castigatori 
1. Andreea D. si tricoul buclucas
2. Argir Diana Gabriela si intalnirea esuata
3. Suceveanu Stefan Bogdan – no comment :))
O productie Warner Bros. distribuita de MediaPro Distribution, A Naibii Dragoste vine in premiera din 16 septembrie in cinematografele: Hollywood Multiplex (Bucuresti si Oradea), Movieplex, The Light Cinema, Cityplex (Constanta), Odeon Cineplex (Cluj), Patria (Bucuresti, Ploiesti si Craiova), Cinema Florin Piersic (Cluj), Cinema Phoenix (Pascani), Centrul Cultural Eugen Ionescu (Slatina) Grand Mall Cinema (Satu Mare) si reteaua Cinema City (Sun Plaza, Cotroceni, Arad, Bacau, Baia Mare, Braila, Cluj, Iasi, Pitesti, Timisoara).
Umm, s-a intamplat acum ceva timp, iesisem cu “el” (Nu voi da nume), in speranta unei intalniri dragute, insa..nu a fost asa cum am sperat.
A inceput intr-un mic bar de pe lipscani. Ne asezam la masa, incepem sa vorbim, fiind pe strada principala. Partea nasoala este ca pe acolo treceau prieteni d-ai mei si din 5 in 5 minute eram intrerupti de dragalaseniile “OOO, ce faaaaaci? SALUUT, de cand nu te-am mai vazut..” etc. Am hotarat apoi sa mergem undeva mai linistit, un parculet, ceva, unde m-am intalnit cu una din profesoarele mele, care, la vazul pletelor tipului s-a speriat si nu a mai vrut sa mai dea ochii cu mine prea curand.(Nu erau plete mari, era profesoara comunista…) Ne-am asezat pe iarba. BIG MISTAKE, nu stiu de ce, si cum, dar toti cainii din parc veneau la noi. TOTI. Asa ca nu a fost nici asta o alternativa. In speranta unei SERI placute, am ajuns in fata blocului, unde am o mica bancuta. Si ne-am asezat acolo. Urmeaza primul sarut, pam pam, insaaaaaa.. fix atunci, apare mama. Venea de la masina. Ma inrosesc toata, el la fel, mama se uita straniu la mine si spune “Continuati, distractie placuta.”.
Si ca sa se termine si mai bine.. fix in acel moment primesc un mesaj, pe care el l-a citit, vrand FIX atunci sa vada ce imagine de funal am, de la o amica: “Ei, si? Cum a fost? Saruta bine?”
I have (more like “had”) a crush on this guy, care este de asemenea si un prieten..in sensul ca am iesit de cateva ori in oras cu prieteni comuni.
Am vrut intr-o zi sa il vad, dar stiam ca trebuie sa stea la lucru pana la 8 seara. Fiind vanzator la un magazin, puteam sa ma duc lejer acolo si sa ma prefac interesata de un anume lucru din acel magazin, orice, numai sa vorbesc cu el. Pana acum, nimic nu avea sa mearga gresit.
Cu cateva saptamani inainte, insa, am fost mai multi la o prietena la tara, unde el si-a uitat un tricou. Vorbisem cu el pe mess despre acest tricou, (el este super funny, si nu ia mai nimic in serios) si a spus ca nu il mai vrea, gen, “you can burn it, i don’t care”. Ce-mi trecuse mie prin minte…sa ma duc la prietena mea acasa sa iau tricoul lui, si sa ma duc la el imbracata cu tricoul lui, daca el tot nu il mai vrea, asa cum pretinde.
Ma imbrac eu cu blugi, un tricou de-al meu, si niste sandale cu toc inalte (le purtam pentru prima oara), si ma indrept mai intai spre prietena mea. O sun, imi spune ca ea tocmai se pregatea sa plece de acasa, dar poate lua tricoul, si ca ne putem intalni la Universitate. Ajung eu la Universitate, si imi spune ca a trebuit sa plece la un prieten, care sta undeva pe Stirbei Voda. Evident, imi da indicatii cum sa ajung acolo, insa nu cu ratb-ul, ci pe jos. Sandalele cu toc deja incepusera sa imi faca picioarele praf. Ma indrept de la Universitate spre Cismigiu, traversez parcul, apoi ajung pe Stirbei Voda. Abia mai puteam sa merg. (sandale noi pentru prima oara la drum lung..bad idea!!) Ma intalnesc acolo cu mai multi prieteni, printre care si ex-ul (we’re friends now). “Hey Andreea! Ce mai faci, de ce esti aici?” “Um..pai stii..am venit sa (iau un tricou…de fapt sa ma schimb intr-un alt tricou, tricoul unui prieten de-al tau, si hopefully noul meu boyfriend!..) vorbesc ceva cu Raluca.” Nu, n-am spus chestia din paranteza, m-am schimbat si am plecat repede, inainte sa ma vada. N-as fi vrut sa intrebe de ce. Si nici eu nu as fi avut vreun motiv intemeiat pentru asta…vroiam doar sa fie ceva funny, cute…ahh de ce imi complic singura existenta nu stiu.
Micul magazin este la Piata Romana, deci de la Stirbei Voda am luat un autobuz. In statie nu era nimeni. Da, nimeni. Era duminica dupa-amiaza.
Vine un barbat dubios langa mine, arata a vreo 50-60 de ani, si ma intreaba daca sunt studenta, si daca vreau sa stau cu el in apartament, in caz ca nu am camin etc etc. M-am abtinut sa nu ii zic vreo 2, si m-am urcat in primul autobuz care a venit. A fost si cel bun, in cazul meu.
Ajung la Romana, cu picioarele complet distruse, asa ca stau cateva minute pe chestia de la gura de metrou. Apoi, pornesc eu la drum, pe stradute. Ajung la magazin, ma uit pe fereastra, si vad vreo 5-6 persoane. “Oookay, are clienti” imi zic eu. Ceea ce era ciudat, era duminica pe la ora 7, de ce ar fi atata lume acum? “Oh well, astept”. Astept eu 5 minute. Nimic. Astept 10. Nimic. Nu eram decat eu pe stradutele de la Romana. Vine la mine un mos, care arata precum ciudatii din filme care prevestesc sfarsitul lumii or whatever, sau ca Frankestein. Il vad, si ma retrag, indreptandu-ma spre rondul de la Romana, unde era lume. Mosul ma urmareste. Incerc eu sa grabesc pasul, in zadar, in sandalele alea. Ajunge la mine, imi zice daca vreau sa ies cu el intr-o seara, candva. Si ca ma intelege daca sunt suparata, si ca sa nu ma gandesc la sinucidere si chestii de genul. “wtf???” Oh wait, am stat ca ciudata 10-15 minute lipita de o cladire, cu fata in pamant, cugetand la ce anume sa ii spun tipului pe care il plac. Da, probabil parea din exterior ca ma gandeam sa ma sinuciud. Who knows? Ii explic ca nu am ganduri din-astea negre, si ca vreau sa ma lase in pace. Aparent intelege, si eu ajung la rond, fara ciudat in spatele meu. Astept in statia lui 300, sperand ca vor pleca, atat mosul, cat si cumparatorii. Astept eu vreo 20 de minute (da, atat de mult! nu imi venea sa ma ridic de pe banca de la durerea de la picioare!)
Apoi, ma intorc pe stradute, si spre bucuria mea, mosul nu mai era acolo. Insa, “cumparatorii” tot erau. Statusem mai bine de o jumatate de ora sa astept, si se apropia ora de inchidere, asa ca am zis sa intru in magazin.
Acolo, surpriza, toti cumparatorii erau, de fapt, prietenii lui. Jucau carti. Ce joc, nu stiu exact, aveau un tabel cu numele lor pe o foaie A4, si nu era Whist. Un prieten de-al lui a observat faptul ca port tricoul lui. Eu, acolo, sa intru in pamant de rusine. (“umm da, nu tu trebuia sa observi asta..tu de fapt nici nu trebuia sa fii aici!!”….nu, nu am spus asta, am gandit-o numai.). M-au invitat sa iau un loc pe scaun, le-am spus pentru ce am venit (“sa vorbesc 1 minut cu Florin, atat!” … puteam sa le spun ca am venit sa cumpar ceva….dar nu, eu trebuia sa zic adevarul….uneori vorbeste gura fara mine) Se joaca ei o tura, apoi un alt tip incepe sa bata apropouri sa iasa la o tigara. “Bai, hai la o tigara!” ‘Bine ma, dar eu nu vreau, tocmai am fumat, stai sa terminam aici jocul”. “Ba vrei, hai afara!” si ii tot dadea coate sa iasa…a fost un moment awkward pentru mine, puteam sa astept sa termine jocul (am asteptat atata timp, mai puteam inca putin!) Ies ei afara sa fumeze, si raman eu cu Florin. “Um..pai stii..am venit aici sa cumpar x lucru”, zic eu cu fata rosie si capul plecat. “Aaa, si port tricoul tau pentru ca tu ai zis ca nu il mai vrei!” (Laaame -_-‘) Tipul zice ok, nu stiu ce, imi da lucrul pe care l-am cumparat, si eu plec imediat. Ies afara, toti prietenii lui sunt ceva in genul “asta a fost tot?”….”da, asta a fost tot, am venit doar sa cumpar x lucru.”, zic eu, si cu picioarele terminate de tot, ma indrept in statia lui 300, de data aceasta pentru a-l lua spre casa.
N-am mai iesit din casa 2 zile din cauza durerii de picioare.
I-am dat tricoul intr-un final, cu o alta ocazie, insa cred ca it’s just not meant to be. Incerc sa scap de fluturii din stomac pe care ii am cand il vad, deoarece acum stiu sigur ca el nu simte la fel pentru mine. ^^
Planuisem sa ajung acolo pe la 7, sa ii tin companie si sa vorbesc cu el pana la 8 cand inchide, si apoi, poate, poate iesim sa bem un suc.
De aici si comentariul meu de la articolul “Let it be”, do NOT make plans people, just let it be! xD
Ouch. Nasty :))
Nu ma gandeam fix la asta cand am scris articolul, dar cred ca exemplul tau e waaaay better.
Well, ce nu te omoara, te face mai puternic. Si episodul asta chiar ca ar trebui sa te face mai puternica
Asta a fost acum 2 ani si jumatate. Cunoscusem un tip care parea cam zen si cam ciudat dar am zis hai. Si ne-am intalnit pe la 12, in miezul zilei si ne-am plimbat pe la Calea Victoriei. Ne cunosteam de o zi si ceva si se trezeste el frumos sa se duca in ditamai intersectia de la Victoriei si sa strige in gura mare “Imi place de Meila Madalina la disperareeee” si sa alerge ca un dement de la jocurile olimpice. Vine spre mine si imi zice “e o zi asa frumoasa, lumea e minunata, totul este superb”. In momentul ala vine un pieton si ii zice “domne esti nebun? te duci asa in mijlocul strazii?” si tipul zice “da-te in p*** mea…” etc alte rozomovisme de genul. In momentul ala mi-a trebuit o ora sa scap de el, sub pretextul ca “am o prietena care sta la dristor, a facut o cadere naspa de calciu si e frig afara si nu se poate ridica de pe banca”. El insista sa vina cu mine si eu i-am zis ca tipa are xenofonie, chiar eram in stare sa inventez orice scuza patetica in momentul ala numai sa scap de nebun. Si nu stiam ce sa mai fac, si dupa o ora de incercari disperate am luat-o la fuga efectiv. El a venit dupa mine si eu i-am zis “nu imi place de tine”. S-a pus in fund si a inceput sa planga. Eu am plecat mai departe… Nu mai vreau sa am parte de asa ceva cat traiesc, mi-a ajuns! :))
Prima intalnire…hmmm…acum uitandu-ma in urma nu mai pare asa de tragic, chiar hilar , dar la momentul respectiv nu-mi venea sa rad deloc. Ma plictiseam intr-o zi la birou si am intrat de curiozitate pe un site de socializare. Acolo m-a abordat un tip destul de dragut – cel putin asa reiesea din poza. Toate bune si frumoase… Am facut schimb de id-uri pe mess si am continuat acolo discutiile noastre. In “procesul” de cunoastere ne-am dat seama ca stam in aceeasi zona si am decis ca ar fi ok sa ne intalnim. Am stabilit ca loc de intalnire un mall – m-am gandit ca asa va fi mai putin incomod pentru amandoi si in cazul in care am ramane fara subiecte de conversatie, ne-am putea plimba prin magazine. Stiam cum arata(asa credeam eu!) si nu-mi displacea deloc…cel putin in pozele pe care mi le trimisese deja. Dar, de regula realitatea bate filmul si a tinut mortis sa-mi confirme asta. Tipul era mai scund decat mine cu vreo 5 centimetri, ceea ce era tragic in conditiile in care eu am 1.65. Nici nu aducea cu cel din poza – asta si pentru ca nu era el cel din poza. S-a scuzat pentru asta si a folosit ca argument faptul ca poza pusa de el pe site-ul respectiv era de mult timp acolo si nu mai putea sa dea inapoi cand am luat legatura si pe mess. M-am gandit ca poate la nivel spiritual sa existe ceva “magie” intre noi, caci fizic era exclus. Ce-i drept, se imbracase destul de bine, dar…cand a inceput sa zambeasca m-a dat pe spate. Avea o dantura foarte, foarte, foarte urata. Nu am vazut in viata mea niste dinti mai galbeni si mai urati. Plus ca in momentul in care ne-am intalnit a vrut sa ma sarute. Not that fast, cowboy! Am reusit totusi sa evit un sarut pe buze si mi-a nimerit obrazul. Chiar si asa, omul degaja o “aroma” groaznica. Parca nici nu ar fi auzit de guma pana acum. A urmat alta “incercare” pentru mine: vroia sa ma tina de mana. Nici daca as fi fost foarte incantata de el, nu l-as fi lasat sa ma tina de mana dupa 3 zile de conversatie pe mess. Ne-am plimbat prin mall pana sa gasim o masa si el tot incerca sa ia de mana. Ca sa evit asta am tinut tot timpul mana stransa ca un pumn. Era chiar comic cand imi lua pumnul in mana pentru ca mai apoi sa se retraga infrant. Intr-un final am gasit o masa libera la un restaurant. Ma gandeam ca daca mananca, poate se rezolva si partea cu respiratia urat mirositoare, dar, cum spune si cantecul celor de la Aerosmith – “Dream on”… Ne-am asezat la masa, tipul mi-a tinut scaunul – n-am ce zice, la partea cu manierele a fost la inaltime. Deja ma gandeam cam cat ar mai dura totul, in cat timp reusesc sa termin o salata, care ar fi cel mai rapid si mai putin solicitant fel de mancare de acolo, etc. De parca nu ar fi avut destule probleme, a comandat ca gustare un platou de branzeturi. Asa ca a inlocuit intr-o prima faza, respiratia aproape cadaverica cu aroma “placuta” a unei sosete nespalate. A urmat felul principal – eu am optat pentru o salata, el – file de salau pane cu sos de capere si marar (o sa-l tin minte toata viata). Si a inceput show-ul…Mancarea a fost un total dezastru, mai ales ca sosul de marar cu capere i-a dat de furca. Sa-l fi vazut cum alerga caperele prin farfurie…a inceput sa verse sos si pe masa, a lasat o pata imensa pe fata de masa imaculata – pe care, ulterior, a mascat-o cu ajutorul paharului cu apa. A, ca tot am adus vorba de apa, si-a comandat apa minerala – maaare greseala… A baut el ce a baut din ea si aud la un moment dat un ragait. Persoanele de langa noi s-au intors imediat inspre masa noastra si s-au uitat foarte urat. Simteam ca intru in pamant de rusine. Pestele, ca orice peste normal, a avut oase si evident, ca dupa fiecare imbucatura scotea si cate 3-4 oase intr-un mod total neelegant (contrar comportamentului sau anterior). La un moment dat, observ ca tipul face un moment de liniste, in conditiile in care timp de o ora de cand stateam acolo vorbise in continuu, de imi venea sa il intreb daca il doare cand tace. Incepe apoi sa se inroseasca si mai ca ii dadeau si lacrimile- se inecase cu un os de peste. Noroc ca era paine pe masa si a reusit pana la urma sa treaca peste moment. Parca eram intr-o comedie proasta cam ca cele cu Leslie Nielsen. Eu incercam sa mananc salata mai repede, deoarece ma gandeam ca daca termin eu, poate se indura si el sa puna capat intalnirii. Slabe sanse !!! Incepuse sa-mi povesteasca de relatiile anterioare si de jobul sau interesant de administrator de retea la un internet cafe. Detalii tehnice cat cuprinde, plictiseala maxima…Asa a mai trecut o ora de calvar. Noroc ca dupa ce i-am zis ca nu vreau si desert, a propus sa plecam de acolo. Acum imi pare rau de el, nu prea i-am dat nicio sansa, dar cand nu exista scantei intre doua persoane, nu are sens sa continui. Ne-am indreptat catre iesire, problema era ca stand in aceeasi zona, era cam greu sa scap de “companie”. In fine, am luat tramvaiul si am ajuns aproape de casa. Nu am putut sa scap de el pana nu m-a condus la blocul in care locuiesc. La final, ma intreba la ce ora ne vedem in ziua urmatoare. Normal, ca am zis ca urmeaza o perioada aglomerata la birou si ca nu pot stabili inainte ramanand sa-l sun eu. Greseala mea, printre multele de gen a fost ca i-am dat numarul de telefon. A doua zi ma pomenesc cu un telefon insistent din partea lui. Nu am vrut sa raspund, asa ca ma trezesc cu un mesaj pe telefon, ceva de genul: “Ce faci? Unde esti? De ce nu raspunzi la telefon?”. Nu i-am dat atentie si a inceput sa ma terorizeze cu telefoane in cele mai nepotrivite momente, mesaje peste mesaje. Mai nou, se “nimerea” sa fie in zona atunci cand veneam si plecam de la si la serviciu. A durat o perioada pana sa-l fac sa inteleaga ca intre noi nu este si nu va fi nimic, pentru ca nu suntem compatibili, dar am reusit intr-un final sa scap. De atunci mi-am invatat lectia si nu mai intru pe site-uri de socializare.
Hmmm…acum uitandu-ma in urma nu mai pare asa de tragic, e chiar hilar , dar la momentul respectiv nu-mi venea sa rad deloc. Ma plictiseam intr-o zi la birou si am intrat de curiozitate pe un site de socializare. Acolo m-a abordat un tip destul de dragut – cel putin asa reiesea din poza. Toate bune si frumoase… Am facut schimb de id-uri pe mess si am continuat acolo discutiile noastre. In “procesul” de cunoastere ne-am dat seama ca stam in aceeasi zona si am decis ca ar fi ok sa ne intalnim. Am stabilit ca loc de intalnire un mall – m-am gandit ca asa va fi mai putin incomod pentru amandoi si in cazul in care am ramane fara subiecte de conversatie, ne-am putea plimba prin magazine. Stiam cum arata(asa credeam eu!) si nu-mi displacea deloc…cel putin in pozele pe care mi le trimisese deja. Dar, de regula realitatea bate filmul si a tinut mortis sa-mi confirme asta. Tipul era mai scund decat mine cu vreo 5 centimetri, ceea ce era tragic in conditiile in care eu am 1.65. Nici nu aducea cu cel din poza – asta si pentru ca nu era el cel din poza. S-a scuzat pentru asta si a folosit ca argument faptul ca poza pusa de el pe site-ul respectiv era de mult timp acolo si nu mai putea sa dea inapoi cand am luat legatura si pe mess. M-am gandit ca poate la nivel spiritual sa existe ceva “magie” intre noi, caci fizic era exclus. Ce-i drept, se imbracase destul de bine, dar…cand a inceput sa zambeasca m-a dat pe spate. Avea o dantura foarte, foarte, foarte urata. Nu am vazut in viata mea niste dinti mai galbeni si mai urati. Plus ca in momentul in care ne-am intalnit a vrut sa ma sarute. Not that fast, cowboy! Am reusit totusi sa evit un sarut pe buze si mi-a nimerit obrazul. Chiar si asa, omul degaja o “aroma” groaznica. Parca nici nu ar fi auzit de guma pana acum. A urmat alta “incercare” pentru mine: vroia sa ma tina de mana. Nici daca as fi fost foarte incantata de el, nu l-as fi lasat sa ma tina de mana dupa 3 zile de conversatie pe mess. Ne-am plimbat prin mall pana sa gasim o masa si el tot incerca sa ia de mana. Ca sa evit asta am tinut tot timpul mana stransa ca un pumn. Era chiar comic cand imi lua pumnul in mana pentru ca mai apoi sa se retraga infrant. Intr-un final am gasit o masa libera la un restaurant. Ma gandeam ca daca mananca, poate se rezolva si partea cu respiratia urat mirositoare, dar, cum spune si cantecul celor de la Aerosmith – “Dream on”… Ne-am asezat la masa, tipul mi-a tinut scaunul – n-am ce zice, la partea cu manierele a fost la inaltime. Deja ma gandeam cam cat ar mai dura totul, in cat timp reusesc sa termin o salata, care ar fi cel mai rapid si mai putin solicitant fel de mancare de acolo, etc. De parca nu ar fi avut destule probleme, a comandat ca gustare un platou de branzeturi. Asa ca a inlocuit intr-o prima faza, respiratia aproape cadaverica cu aroma “placuta” a unei sosete nespalate. A urmat felul principal – eu am optat pentru o salata, el – file de salau pane cu sos de capere si marar (o sa-l tin minte toata viata). Si a inceput show-ul…Mancarea a fost un total dezastru, mai ales ca sosul de marar cu capere i-a dat de furca. Sa-l fi vazut cum alerga caperele prin farfurie…a inceput sa verse sos si pe masa, a lasat o pata imensa pe fata de masa imaculata – pe care, ulterior, a mascat-o cu ajutorul paharului cu apa. A, ca tot am adus vorba de apa, si-a comandat apa minerala – maaare greseala… A baut el ce a baut din ea si aud la un moment dat un ragait. Persoanele de langa noi s-au intors imediat inspre masa noastra si s-au uitat foarte urat. Simteam ca intru in pamant de rusine. Pestele, ca orice peste normal, a avut oase si evident, ca dupa fiecare imbucatura scotea si cate 3-4 oase intr-un mod total neelegant (contrar comportamentului sau anterior). La un moment dat, observ ca tipul face un moment de liniste, in conditiile in care timp de o ora de cand stateam acolo vorbise in continuu, de imi venea sa il intreb daca il doare cand tace. Incepe apoi sa se inroseasca si mai ca ii dadeau si lacrimile- se inecase cu un os de peste. Noroc ca era paine pe masa si a reusit pana la urma sa treaca peste moment. Parca eram intr-o comedie proasta cam ca cele cu Leslie Nielsen. Eu incercam sa mananc salata mai repede, deoarece ma gandeam ca daca termin eu, poate se indura si el sa puna capat intalnirii. Slabe sanse !!! Incepuse sa-mi povesteasca de relatiile anterioare si de jobul sau interesant de administrator de retea la un internet cafe. Detalii tehnice cat cuprinde, plictiseala maxima…Asa a mai trecut o ora de calvar. Noroc ca dupa ce i-am zis ca nu vreau si desert, a propus sa plecam de acolo. Acum imi pare rau de el, nu prea i-am dat nicio sansa, dar cand nu exista scantei intre doua persoane, nu are sens sa continui. Ne-am indreptat catre iesire, problema era ca stand in aceeasi zona, era cam greu sa scap de “companie”. In fine, am luat tramvaiul si am ajuns aproape de casa. Nu am putut sa scap de el pana nu m-a condus la blocul in care locuiesc. La final, ma intreba la ce ora ne vedem in ziua urmatoare. Normal, ca am zis ca urmeaza o perioada aglomerata la birou si ca nu pot stabili inainte ramanand sa-l sun eu. Greseala mea, printre multele de gen a fost ca i-am dat numarul de telefon. A doua zi ma pomenesc cu un telefon insistent din partea lui. Nu am vrut sa raspund, asa ca ma trezesc cu un mesaj pe telefon, ceva de genul: “Ce faci? Unde esti? De ce nu raspunzi la telefon?”. Nu i-am dat atentie si a inceput sa ma terorizeze cu telefoane in cele mai nepotrivite momente, mesaje peste mesaje. Mai nou, se “nimerea” sa fie in zona atunci cand veneam si plecam de la si la serviciu. A durat o perioada pana sa-l fac sa inteleaga ca intre noi nu este si nu va fi nimic, pentru ca nu suntem compatibili, dar am reusit intr-un final sa scap. De atunci mi-am invatat lectia si nu mai intru pe site-uri de socializare.
Intalnire de Valentine’s Day – Eram foarte suparata in facultate ca se apropia ziua indragostitilor si nu aveam cu cine sa ies in oras sa respectam traditia americana si am decis sa accept invitatia mamei sa o ducem pe sora mai mica la Muzeul Antipa.Era chiar deprimant, insa tot nu aveam ce face si pana la urma am acceptat.Ne-am plimbat pe acolo si deodata suna telefonul, era un coleg de la alta specializare si imi propunea sa ne vedem, eram asa de fericita, bine, el era foarte inalt, insa am zis ca nu vom mai vizita o parte din muzeu pentru a ajunge acasa sa-mi pun tocuri si sa fug apoi repede ca o apucata sa nu intarzii la marea intalnire.Ma machiez si iau paltonul negru al mamei, sa fiu cat mai eleganta, cand ajung in fata la Ase, unde stabiliseram intalnirea, ce sa vad? Tipul era inconjurat de vreo 5 fete si nici nu ma vedea!Pana la urma s-a sinchisit si a venit la mine, spunand ca nu m-a recunoscut asa machiata si eleganta…ma simteam din ce in ce mai rau, imi venea sa ii intorc spatele si sa plec, mai bine continuam sa vizitez muzeul…pana la urma am decis sa mergem in apropiere, la Luna, rezervase el o masa in care era bezna bezna si incepuse o vrajeala ieftina, recitand parca de undeva si oprindu-se din cand in cand sa-si aduca aminte urmatoarea fraza.L-am intrebat de ce se uita inainte, si nu in dreapta, unde eram eu, macar de aparente…a spus ca este emotionat…i-am spus ca ar fi ok sa gasim alt loc mai animat si mai luminat, asa ca am plecat la alt local, unde am descoperit ca are si simtul umorului, parea ok intalnirea, insa la cateva zile l-am vazut tinandu-se de mana cu alta fata si mi-am dat seama ca el incerca sa gaseasca mai repede pe cineva care sa cedeze instant si cu care sa experimenteze de zor…fraierul
Au fost doua intamplari amuzante cu aceeasi persoana, poate de aia l-am si indragit, iubit, pentru firea deschisa. Astfel era de fapt prima intalnire, seara cand ne-am cunoscut, nunta unei verisoare, eu fiind domnisoara de onoare, poaspat studenta, mi-am spus in timp ce puneam cocarde invitatilor:pe acela care imi va placea il voi intepa cu boldul – sageata lui Cupidon-. Zis si facut, atunci cand in fata ochilor a aparut un timp simplu, elegant si se paore dornic si el de a fi intepat. Asadar privindu-l in ochi am patruns cu varful boldului in pieptul lui, nu prea bine facut, simtind intepatura nu a facut caz, char a zambit banuitor, lasandu-ma sa-i asez floricica cu mana mea deja tremuranda. Au continuat sirul evenimentelor, am dansat impreuna si apoi am iesit sub clar de luna sa ne plimbam prin parcul din jurul localului unde se desfasura nunta. Nu apucam bine sa ne asezam caci el vroia deja sa ne miscam, astfel schimbam loc dupa loc, eu am simtit, mai ales am mirosit, se pare ca era putin cam balonat si se flatula continuu destul de concentrat. Nu amz is nimic ci doar i-am respectat dorinta de a fi continuu in miscare; dupa ani i-am spus ca simturile mele olfactive erau normale si am sesizat mirosul pe care il degaja, dar nu am zis nimic pentru a nu se jena.
La a doua intalnire care s-a derulat dupa ceva vreme, de fapt drumurile ne-au dus acolo, destinul a facut sa ne mai intalnim intamplator si apoi chiar sa ma cvaute, acolo unde eu eram studenta si sa iesim impreuna la o bere studenteasca. El proaspat angajat a facut invitatia in speranta ca setea mea va fi potolita cu o bere, dar avand in veere ca am vorbit destul de mult incat sa acpar sirul eneimentelor derulate in absenta vederii noastre, o bere nu a fost suficienta si am mai dorit una, in timp ce se efectua comanda am mers la toileta. Ne-am continuat seara povestind si savurand berile ca sa aflu mai tarziu ca a fost in imposibilitatea de a plati integral pentru ca avea bani pregatiti asa cum credea decuviinta pentru 2, 3 beri, insa a fost inteles de chelnerul ingatuitor, si el student la randul lui.
Eram prin liceu cand m-am intalnit cu un tip de pe net care mi-a spus ca mai vine cu un prieten sa-mi aduc si eu o prietena.Mi-am luat cea mai buna prietena care imi era si colega si cand am ajuns am avut surpriza ca prietenul cu care necunoscutul meu venise sa fie iubitul prietenei mele. A fost oribil pt toata lumea!
Credeti ca dragostea sta intr-o situatie jenanta/penibila? Sa presupunem ca am mancat si am baut un suc rece gheata, m-am dus cu prietena in oras si…ma cam trecea, ma trecea rau de tot cãc*rea, nu radeti, se poate intampla oricui. Pe la jumatea drumului era grav, nu mai puteam vorbi, ma luasera transpiratiile, gâfâiam de zici ca alergasem 20 km…intr-un final, ii zic prietenei sa ma lase un pic si ma sprijin de un stalp tremurand din toate incheieturile, mi se luase si vederea, incepusem sa dau ochii peste cap. Ea ma intreaba: esti bine? eu zic: ma c*c pe mine, serios, in clipa asta chiar ma c*c pe mine! i-am dat drumul, n-am mai putut. Ea s-a suparat si a plecat, eu fiind plin de moloz la fund, n-am putut tine pasul cu ea sa ii explic ca nu e ceea ce pare. Acum femeia nu mai raspunde la telefon. De ce a reactionat asa, i se putea intampla si ei!
Eram o persoana foarte fericita. Aveam o minunata prietena cu care ma intalneam de mai bine de 1 an, asa ca ne-am decis sa ne casatorim.
Exista o singura chestiune care ma deranja. Frumoasa ei sora mai mica. Viitoarea mea cumnata tot timpul se imbraca cu fuste mini (extrem de mini), iar in vocabularul ei nu exista cuvantul sutien, darmite in garderoba ei.
Culmea era ca intotdeauna cand ma aflam in preajma ei mereu scapa cate ceva pe jos, iar cand se apleca sa ridice imi oferea o priveliste mai mult decat frumoasa. Era clar. O facea in mod deliberat. Pentru ca asemenea scene nu se intamplau daca era si altcineva de fata.
Pregatirile de nunta fiind in toi, intr-o zi micuta surioara m-a sunat si m-a chemat sa mai verific ceva la invitatiile de nunta. Am luat-o de buna si i-am spus ca vin in cateva minute.
Era singura cand am sosit si a inceput sa imi sopteasca ce dorinte si sentimente are pentru mine. Mi-a spus cat de mult ma doreste si ca ar vrea sa facem dragoste macar o data inainte de a ma insura si a ma darui surorii ei pentru intreaga viata. Eram total socat si nu am putut scoate un cuvant.
Mi-a spus ca merge la ea in dormitor iar daca doresc un ultim salbatic “zbor” nu trebuie decat sa intru la ea in camera. Am ramas ca o stana de piatra, stupefiat de cele ce auzeam, uitandu-ma dupa ea cum urca scarile.
Am stat asa cateva momente, apoi m-am intors si m-am indreptat spre iesire. Am deschis usa, cautand cu privirea locul unde mi-am parcat masina, cand au inceput ropote de aplauze.
Toata familia viitoarei mele sotii era adunata in fata casei si ma aplauda. Cu lacrimi in ochi, viitorul meu socru s-a apropiat de mine si a inceput un mic speech: “Nici nu iti poti imagina cat de mandri suntem de tine ca ai trecut cu felicitari acest test. Nu as putea gasi un barbat mai bun pentru fiica mea daca as cauta in toata lumea. Bine ai venit in familia noastra!”
Asta e ca in bancul ala cu prezervativele, doar ca ai omis ultima parte.
Oh wait…
https://www.funnyjunk.com/funny_pictures/452051/GIVE+THIS+MAN+A+MEDAL/
xD
Si yay!! Mersi mult de premiu. ^^
Fuck! .. Frumos:)) .. cand am citit ma gandeam ca ar fi un test .. dar .. pe moment nu stiu daca mi-as fi dat seama:)).