
logo: Cătălin Petran – tehnoredactor
Cu toţii ne-am făcut o idee despre cum erau adolescenţii prin anii ’80, uitându-ne la filme precum „Liceenii“ sau „Declaraţie de dragoste“, însă nu mulţi ştiţi şi dedesubturile buclucaşe în care se băgau părinţii voştri. Făcând o mică documentare cu persoane între 40 şi 45 de ani, am aflat lucruri care ori m-au şocat, ori m-au făcut să zâmbesc şi să îmi pară rău că n-am trăit vremurile alea.
Ei bine, oameni buni, degeaba urlă părinţii la voi că umblaţi hai-hui şi că mai beţi o bere din când in când. Nu v-aţi fi imaginat vreodată că ei au fost mai ai dracu’ decât noi! Dar au fost, şi încă cum.
Hai să începem cu „bairamurile“, aşa cum le ziceau pe-atunci. Bairamul presupunea deplasarea grupului la casa unuia dintre prieteni, acolo găseai o măslină, o ceva şi multă băutură! În general, nu exista sâmbătă fără ca fiecare bloc să nu răsune de muzică dată la maxim, moment în care venea Miliţia! Dar, dacă îi cinsteai cu un pahar de vin, plecau şi petrecerea continua. Muzica pe care cu toţii o înghiţeau pe-atunci, şi care se auzea şi la discotecă, era de la Modern Talking, Bad Boys Blue, Samantha Fox, Madonna, Sandra, C.C. Catch şi mulţi alţii. O persoană de 42 de ani mi-a povestit că „beau până se făceau rangă, băutura stătea în cadă, cu gheață, se dădeau la cât mai multe fete, dansau şi, în principiu, se făceau muci. Către dimineaţă, adormeau cu capul unul peste altul, se trezeau şi mergeau la metrou spre casă“. Dar asta era valabil doar la băieţi. Fetele nu prea aveau chemare către băutură. Mai existau şi bairam-uri d-astea liniştite. Adică, în aproape fiecare grup de prieteni era un şmecher care avea Video sau făcea rost imediat de unul. Se uitau la casete cu filme din străinătate pe sub mână! Actori precum Bruce Lee şi Chuck Norris făceau deliciul vizionării acestor filme care îi fascina pe adolescenţi, pentru că pe-atunci nu găseai aşa ceva la cinema sau la TV.
Acum să vorbim despre băieţi, fete, întâlniri… Am întrebat un bărbat de 45 de ani cum i se par fetele acum şi cum i se păreau pe vremea când era şi el în floarea vârstei. Mi-a spus că „îl dezamăgeşte totul, acum. Fetele nu erau aşa uşuratice. Trebuia să ştii să le convingi să le scoţi la o plimbare în parc cu barca. Daca nu ştiai să vâsleşti, erai mort!“. Soţia dânsului, o doamnă de 43 de ani, se uită la soţul ei cu o privire amuzată şi spune „Mie nu mi-a plăcut să mă plimb cu barca. Nu le mai înflori!“
Am mai cules nişte informaţii şi am aflat cum erau băieţii! Peste tot fraza care predomina era următoarea: „Mult mai serioşi!“. Erau mult mai romantici. Locurile ideale pentru o întâlnire onorabilă erau în primul rând cofetăriile, apoi veneau parcurile şi Ceasul de la Universitate! Tinerii se duceau şi la un film la cinema, însă nu apucau să vadă nicio secundă din el. Filmul era doar un pretext pentru a profita de puţină intimitate şi de a-şi face de cap. Cum mi-a spus cineva, „mai băgai şi tu, ca bărbat, o mână pe sub bluză, pe sub pantalon… DOAR dacă te lăsa dulcea domnişoară!“.
Când vine vorba de comunism, adolescenţii acelor vremuri erau tare fericiţi. Tatăl meu mi-a spus că „regimul comunist nu a fost cum e zugrăvit în ziua de azi. Este zugrăvit în nişte culori mincinoase, meschine. Comunismul a fost fericit pentru ei, erau tineri, aveau ce le trebuia şi era o ţară SIGURĂ, mai ales. Din toate punctele de vedere!“
Atitudinea faţă de profesori nu se compară cu cea de azi. Cu toate că la băile liceelor puteai tăia fumul de ţigară cu cuţitul, asta pentru că elevilor le era ruşine să fumeze de faţă cu profesorii, exigenţa exista. Profesorii erau foarte bine pregătiţi şi impuneau respect. Uniforma se purta din clasa întâi până în clasa a XII-a. Ţinuta era obligat-forţat extrem de decentă şi fără matricolă nu intrai în liceu. Existau eleve care îşi scurtau şi strâmtau uniformele, pentru a arăta mai bine. Şocant, dar chiar se chiulea! Se făcea planul de bătaie şi, spre exemplu, ziceau colegii într-o zi „băi, hai să plecăm, că la 12 e un film la cinema pe Magheru!“
Vestimentaţia era foarte colorată şi de toate tipurile. Cu precădere pantalonii pană conduceau detaşat clasamentul celor mai populare piese vestimentare. Se purta stilul Depeche Mode, cizmuliţele până la gleznă, fără toc, cu blugii băgați în ele, frizuri în stilul punk, pantaloni evazaţi şi tot felul de minuni.
Mai pe scurt, anii ’80 au fost frumoşi, distractivi şi sunt dovada vie că şi ai noştri s-au distrat, chiar prea bine! Fiecare perioadă are farmecul ei, iar anii ’80 au fost geniali!