Intalnirea

de Cîrciumaru Alexandru – cititor
Sursa foto: >>link<<

Ceea ce nu stia ea era ca el era un om al contrastelor. Putea fi totodata foarte misogin dar si foarte romantic, foarte matur sau foate copilaros, foarte serios sau sa ia totul in gluma. Dar niciodata nu mergea fix pe calea de mijloc, lucru care era un defect pentru majoritate. Dar lui nu ii placeau persoanele care faceau parte din majoritati.

Nici Olivia nu era o persoana care sa se piarda in multime. Nu era o figura stearsa si nicidecum nu avea o personalitate slaba. Isi sustinea ideeile sus si tare pana toata lumea incepea sa le creada, facea mereu ceva sa fie altfel si in fiecare zi care era la fel ca cealalta insemna o noua schimbare.

Tot din jurul ei o sufoca, totul parea la fel si nimic nu parea sa aiba vreo imporatanta. I se intamplase des sa aiba perioade de genul acesta. Si avea una chiar in momentul in care l-a cunoscut pe el.
Poare era din cauza soartii, hazardului, destinului, unei serii de circumstante mai mult sau mai putin favorbaile sau poate ca asa a vrut Dumnezeu. Cauza exacta nu o stia, probabil ca el ar fi incercat sa i-o explice cumva, spunandu-i ca totul se intampla cu un scop, dar nu i-ar fi pasat. Si probabil ca nici lui.

Stand cateva ore bune inchisa intr-un magazin, in spatele unei tejghele si purtand o uniforma a carei culori nu le suporti poti simti lejer ca tot din jurul tau este plictisitor si monoton. Dar si la facultate era la fel, si acasa cu colegele ei si cu invitatii ce le mai treceau pragul la fel. Nimeni nu I se mai parea interesant, toti erau asa cum trebuiau sa fie, poate mai prosti si mai imaturi dar altcumva nu.

Cand il intalni pe el insa situatia se schimba. Vazu in ochii lui ceva nou si din cauza hazardului fu gata sa il sarute chiar daca il avea pentru prima oara in fata. Putea sa creada orice, sa fuga din magazin sau sa o plezneasca. Nu ii pasa, macar ar fi facut-o.

Insa el accepta totul si continua sarutul. Si lui ii placea. Dar cu siguranta era mai mic ca ea. Oare cu cati ani era mai mic ca ea? Nici pana in ziua in care se ciocni de Ana nu stia acest detaliu, care ii se paru neimportant dupa ce intre ea si el se petrecura atatea.
Desi el nu ii aratase nimic din calitatile lui fizice ea era totusi indragostita de el. Gandurile ei se indreptau inca spre el. Se intreba in continuare ce face el si daca a tinut vreodata la ea. Poate ca ea fusese doar o aventura, poate o iubea doar fizic. Si atunci, de ce a mai sarutat-o in acea zi?

In timpul in care trecu din momentul in care nu il mai vazu, cunoscu multi baieti. De varsta ei, sau mai mari dar niciunul nu avea nimic special. Se lovea din nou de aceasta bariera a monotoniei. Nicunul nu avea ceva special, erau exact cum ar fi trebuit sa fie la varsta lor. Astfel niciunul nu ii paru interesant mai mult de o noapte.
Ziua in care se lovi de Ana pe strada o gasise ingandurata si sufocata de monotonie. Era libera in acea zi, si de facultate nici nu prea ii mai pasa. Era suficient de inteligenta si speculanta ca sa poata intelege totul repede si sa preagateasca totul din timp.

Niciuna dintre ele nu era atenta pe unde mergea si cum niciuna nu tinea capul sus, se ciocnira. E greu de descries ce se intampla atunci intre cele doua. Se privira in ochi si se linistira brusc. De parca se cautau reciproc sa isi aline sufletul.

In urmatoarea secunda amandoua aveau acelasi gand, sa mearga undeva sa vorbeasca, si sa se cunoasca mai bine caci reprezentau una pentru cealalta un mister atractiv. Pareau a fi doua extreme ce se intalnesc, ca vara fierbinte si rece ce se intalnesc si se lupta pana cand se ajunge la un echilibru.

Una dintre ele avea inima rece si o ura aparenta fata de el, iar cealalta era gata sa il primeasca oricand sau chiar sa fuga ea dupa el, daca il va vedea caci sufletul ii era fierbinte si numai el ii putea stinge focul.

– Câţi ani ai? O intreba Olivia dupa ce isi comandara cafeaua.
– Saisprezece. Sunt clasa a-10a. Dar tu cu siguranta ai mai mult de atat.
– Cam cat?
– Optsprezece. Termini a-12-a.
– Am terminat-o acum 3 ani. Dar oricum, multumesc de compliment.
– Te crezi batrana?
– Nu.
– Si atunci?
– Eram formala.
– Nu pari genul.
– Nici nu sunt.
– Si atunci?
– Pur si simplu. Am vrut sa spun acea replica cu o tenta de ironie. Nu totul are cauza si efect.
– Nici eu nu cred asta.
– Si atunci de ce faci atata caz?
– E unul dintre defectele mele.
– Poate una dintre calitati.
– Iubesti pe cineva? O intreba ea oprind discutia ce incepuse.
– Nici nu sti cum ma cheama.
– Si? Asta e o prejudecata. O sa aflu si asta.
– Da. Cred ca sunt.
– Un baiat?
– Pai doar nu de o fata.
– De ce nu? Spuse Ana si o flacara I se aprinse in ochi.

Ceva se schimba in ea si un sentiment puternic si salbatic se nastea in ea facand-o sa nu isi mai masoare cuvintele si sa spuna ceea ce simte si sa actioneze asa cum trupul doreste, fara sa mai analizeze si fara sa cantareasca.

– Dar tu? O intreba la randul ei Olivia neraspunzandu-I la intrebare.
– Dar eu ce? Raspunse Ana ca sa prelungeasca asteptare.
– Tu esti indragostita?
– Nu mi-ai spus cine e baiatul
– Raspunde-mi la intrebare!
– Da. Sunt.
– Fata sau baiat?
– Poate ambele.
– Imi place.
– Ce?
– De tine.

Se privira amandoua in ochi si isi apropiara buzele. Acolo de fata cu toata lumea, intr-o cafenea plina, s-au sarutat pasional fara sa le pese de ce credeau alti. Nu erau nici lesbiene, nici bisexuale. Erau doar indragostite de cine pe care nu-l puteau aveau. Asa ca, fiecare se multumea cu partile din el, pe care le gasea la cealalta.
Probabil ca niciuna nu ar fi banuit ca sunt indragostite de acelasi baiat daca momentul romantic ar mai fi continuat, daca saruturile s-ar fi inmultit si ar fi devenit mai lungi cu siguranta niciuna nu s-ar mai fi gandit la cel pe care cealalta il iubea.

Insa, pana in momentul in care magia sa se rupa s-au scurs saruturi lungi. Se priveau in ochi si il vedeau prima oara pe el, apoi una pe cealalta, se apropiau de nou si se sarutau pasional muscandu-si buzele incercand sa isi reverse furia neputintei.