Teen Press 
Rotaţie, rotaţie, rotaţie. Traim în rotaţie. Fugim – obosim – respirăm scadat. Trăim în rotaţie. Se rotesc generaţiile aşa cum se rotesc oamenii în metrou. Suntem mulţi şi ne izbim unii de alţii asemenea unor molecule. Dar nu-i nimic, ne ocolim şi ne continuăm rotaţia. La nesfârşit. Dacă unul se aprinde şi începe să ardă, noi formăm un scut de deziluzie în jurul lui şi-i dăm răgazul să mocnească şi să devină scrum, în tihnă. Suntem uniţi, dar avem fiecare propriul lui cosmos ce-i împarte credinţele. Avem imagini cu care ne afişăm şi priviri mate. O reclamă la detergenţi şi oameni politici ţăcăne într-un ungher al capului nostru. Atât de tare încât nici nu mai sesizăm. Iar dacă sesizăm, nu ne pasă – a fost acolo dintotdeauna.
Şi ne-amestecăm iar pe străzi, în blocuri, în metrou, în baruri. Aruncăm aceleaşi idei tuturor celor ce ne pun în dubiu existenţa. Aceleaşi idei cu aceleaşi răspunsuri, cu acelaşi schimb de replici bătute odată la maşina creierelor noastre. Odată. Acum avem tipare care au început să ne placă, pe care nici dac-am vrea n-am şti cum să le rescriem. Aşa că dăm pase de la unii la alţii.
Rotaţie, rotaţie, rotaţie. Trăim prin rotaţie. Nu mai vreau rotaţie.
Articolul, ce sa spun, imi place, chiar mai bun ca ultimul pe care ti l-am apreciat, dar ce nu-mi place e ca ai folosit cam multe metafore. Frumos spus, dar cati vor intelege ce vrei sa spui? Oricum, calitatea lui, cel putin din punctul meu de vedere, este mai buna. Bravo!
Merci! Cat despre metafore, cei care au ceva de inteles, vor intelege zic eu 🙂