Vinuri de toate neamurile


Vinuri de toate neamurile

de Ioana Dumitru – colaborator
foto: Oana Bănică – colaborator foto

Aţi văzut vreodată un zdrobitor de struguri? Staţi voi în buricu’ Bucureştului, dar e imposibil să nu fi văzut vreodată, în viaţa voastră, o astfel de maşinărie, măcar în poze. Să vă explic cum funcţionează: deci, se pun într-o cutie (nu e chiar o cutie, dar seamănă) din lemn toate neamurile de struguri sortaţi, de obicei, după culoare. Se trec printr-un zdrobitor metalic mânuit cu ajutorul unei manivele – din fier sau lemn, mai puţin contează – şi astfel se obţine „o chestie“ nici solidă, nici lichidă, dar gazoasă e clar – cel puţin o parte din ea – pentru că emană o aromă… (v-aţi prins voi ce am vrut să „întruchipez“ cu punctele de suspensie). Cert e că după zdrobire nu prea mai poţi să distingi mare lucru din ce a fost înainte.
Acum… momentul de reflecţie: o pauză… Gata, acum citiţi! Ia gândiţi-vă voi: nu se întâmplă tot procesul ăsta şi cu liceenii din ziua de azi? Bineînţeles că da. Şi uite aşa v-am păcălit! Aţi început să-mi citiţi articolul „aromat“ care vorbeşte despre un lucru despre care nimeni – liceenii care se simt cu musca pe… şapcă – nu vrea să vorbească. De ce? Pentru că e prea îmbătător. Acum citiţi în continuare, oricum sunteţi curioşi ce o să mai debitez.
Şi aşa, în urma acestui amalgam de liceeni care trec printr-un proces aproape similar (nu aşa de „zdrobitor“) cu cel prezentat mai sus, se obţin trei categorii de liceeni/ oameni:
Vinul negru (dacă aşa se zice) – liceenii fără nicio speranţă de revenire la ce au fost odată, pentru că „zdrobitorul de struguri contemporan“ i-a strivit până aproape de FINISH.
Vinul roze – acesta e undeva la mijloc, între demn de milă şi demn de respect.
Vinul alb – categoria de oameni care au un viitor strălucit… Pentru că au ştiut ce să bea? Nicidecum, ci pentru că au ştiut cu cine să se împrietenească şi mai ales să discearnă între bine şi rău.
Iar aceste trei mari ramuri mai au şi ele n-şpe mii de rămurici: demidulce, dulce, demisec, sec… până la acru.
Şi uite aşa v-am „îmbătat“ cu aceste surprinzătoare (şi pentru mine) cunoştinţe (ale mele) despre vinuri şi oameni.
Până numărul viitor aveţi grijă ce beţi!

Recommended Articles

2 Comments

  1. Imi place comparatie

  2. Multumesc! 😀

Leave a Reply

Your email address will not be published.