Jobenul jetoanelor jucause

de Ruxandra Paula Şiclovan – colaborator
foto: Oana Ştefănescu – fotoreporter

Adolescenţa este perioada în care ne petrecem cele mai frumoase momente din viaţă şi, totodată, perioada în care trecem de la copilărie la maturitate. Viaţa ar putea fi luată drept un joben fermecat, în care anii încărcaţi de amintiri au parcă aptitudinea de a trece aşa de uşor, precum nişte jetoane de la un joc de poker oarecare. Mai pe scurt, noi ne creăm viitorul pe zi ce trece şi stă în puterea noastră alegerea de a fi sau a nu fi fericiţi. Consider că toţi ar trebui să fim mulţumiţi cu ceea ce avem şi să nu ne irosim timpul, şi aşa preţios, bazându-ne pe detalii minore, care chiar nu contează.

Fetele şi băieţii au opinii diferite cam tot timpul: ceea ce fetelor li se pare distractiv, băieţii pot considera acel lucru ca fiind ceva neînsemnat şi plictisitor. Poate nu sunteţi toţi de acord, însă nu există vreo persoană care să nu fi avut vreo experienţă neplăcută sau care să-l marcheze pe viaţă de-a lungul adolescenţei.
Din punctul meu de vedere, florile reprezintă un mod foarte frumos de a-ţi arăta recunoştinţa şi sentimentele faţă de cineva, deşi, este foarte frumos să arăţi ceea ce ai în suflet fără să apelezi la vreun gest romantic, fiind tu însuţi. Pentru că cine te place, te place aşa cum eşti, cu defecte cu tot (deh, nimeni nu-i perfect şi cine crede în perfecţiune se amăgeşte).

Mirosul îmbietor al florilor te îndeamnă să visezi la o lume mai bună, în care nu există personaje negative şi nici întâmplări nefericite. Aşadar, am putea zice că florile reprezintă un punct de plecare în orice relaţie. Până şi în filme, momentele romantice dintr-un cuplu sunt marcate de prezenţa florilor, chiar şi de petalele acestora, care apar în zeci de culori.

Există, de asemenea, momente pe care am vrea să le retrăim de fiecare dată când se întâmplă ceva rău, dar timpul este neiertător. Dar noi, sperăm, sperăm şi iar sperăm…

Totuşi, oricât de mult am vrea să oprim timpul în loc, câteodată nu avem ce face. Anii din viaţa noastră s-ar pierde fără folos, dacă în decursul acestora nu am face nimic care să ne amintească de nenumăratele momente plăcute din adolescenţă. Doar trebuie să ne lăudăm şi noi cu ceva în viitor, nu? 🙂