Clipele trec, amintirile raman…


Clipele trec, amintirile raman…

de Andreea-Alexandra Clonaru – colaborator
foto: Cristian Puchiu – colaborator foto

Amintiri… cele care rămân întotdeauna tipărite pe scoarţa cerebrală, de multe ori ele fiind vinovate pentru numărul impresionant de nopţi nedormite.

Prima zi din clasa I, prima notă proastă, primul sărut, prima ţigară, primul „Te iubesc!“, amintirea lor poartă eticheta trecutului şi sunt menite să dăinuie în prezent. Ele transmit multe. Transmit durere, transmit suferinţă, melancolie, inocenţă, naivitate etc.

Chestia culmea e că, deşi amintirile ne provoacă stări ciudate, fără ele totul ar fi sec: zile şterse, contraste adormite şi ţeluri neatinse. De ce să stau în întuneric, când mie îmi place lumina? De ce să închid ochii, când strălucirea lor mă forţează să-i ţin deschişi? De ce să tac când, de fapt, simt nevoia să vorbesc tare şi clar? Că doar ştiţi cum e vorba aia: „Eu când vreau să fluier, fluier!“ 🙂

Imaginea prezentului se reflectă în oglinda viitorului, la fel cum şi puterea pentru a înfrunta viitorul se găseşte în amintirea trecutului. Tu eşti cineva şi în acelaşi timp eşti nimeni, tu poţi schimba multe, dar în acelaşi timp nu ai concepţia de diferit.

Cu ajutorul clipelor trecătoare am aşternut amintiri plăcute şi mai puţin plăcute pe harta vieţii. Prin asta am învăţat să zic: „Nu mă tem!“, prin asta am văzut că viaţa nu e în alb şi negru. Prin amintiri îngropate am înviat spiritul, iar prin amintiri vii am ucis cruda realitate.

Recunosc, mi-am creat o lume. E o lume perfectă, cu influenţe fanteziste, dar mai presus de atât este LUMEA MEA! Ce contează mai mult decât creaţia în sine? Mai ales dacă ştii că este a ta; că este rezultatul unor nopţi nedormite presărate cu ore de ascultat muzică şi tot felul de întrebări fără de răspuns care se învârt în capul tău.

Cu toate astea, bune şi rele, la capăt de drum ne rămâne doar amintirea clipelor realmente semnificative pentru fiecare în parte. Nu contează câţi paşi faci, ci drumul pe care l-ai ales; nu contează cât de sus sari, ci felul cum aterizezi.

Pentru mine, amintirea reprezintă doar o amprentă pusă fiecărui moment special. Un moment este special numai dacă îl împarţi cu persoana potrivită, neţinând cont de iuţimea timpului; acum ştii şi tu de ce spun eu: clipele trec, amintirile rămân…

Recommended Articles

3 Comments

  1. ioana dumitru

    deosebit de…filozofic as zice. Felicitari!

  2. "nu contează cât de sus sari, ci felul cum aterizezi." "Un moment este special numai dacă îl împarţi cu persoana potrivită". Adevar graiesti plaiesule. Frumos. Frumos si adevarat :P.

  3. oo pogo multumesc pentru laude:P

Leave a Reply to andreea Cancel reply

Your email address will not be published.